Metaforele “realitatii suprapuse” si curcubeul paradoxist din logos

Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

În aur par „a se fi zebruit” şi nenumăratele vectorizări ale franjelor lirico-semantic-sincretice din cele zece volume de versuri publicate de Dimitrie Grama…

Parcă dintotdeauna numărul zece a trimis la aur, la decada de aur (a acţiunii), la secţiunea de aur (din „arhitectură”), îndeosebi, în mirificul spaţiul al Daciei strămoşilor noştri cu ştiinţa de a se face nemuritori, fireşte, cu începere de la cele zece raze ale Soarelui de Andezit din Cogaion (Sarmizegetusa Sacră), până dincoace de jocurile pruncilor „de-a cifrele”, jocuri care menţionează – după cum observa şi Hegel (referindu-se „la primul” Zalmoxis al Dacilor, în celebrele sale prelegeri filosofice) – că de zece nu se trece, „totul reluându-se de la început”… În aur par „a se fi zebruit” şi nenumăratele vectorizări ale franjelor lirico-semantic-sincretice din cele zece volume de versuri publicate de Dimitrie Grama până în prezent: Făptura cuvântului (Piatra Neamţ, Editura Crigarux – Colecţia Orfica –, 2000), Pasărea melancoliei (cu postfaţa Interogaţie şi iniţiere, de Gheorghe A. M. Ciobanu –, Piatra Neamţ, Editura Crigarux – Colecţia Orfica –, 2000), Vânătoare de umbre (cu postfaţa Exilul ca recuperare a profunzimilor, de Cristian Livescu –, Piatra Neamţ, Editura Crigarux – Colecţia Orfica –, 2001), Elegiile depărtării (Piatra Neamţ, Editura Crigarux – Colecţia Vitralii –, 2001), Neguţătorul de imagini (Piatra Neamţ, Editura Crigarux – Colecţia Vitralii –, 2002), Suflete atârnate de catarge (Piatra Neamţ, Editura Crigarux – Colecţia Vitralii –, 2002), Voi lua cu mine noaptea – poeme din Albion (cu postfaţa Infinitul existenţial dintre cer şi ţărână, de Gh. A. M. Ciobanu, şi cu post-scriptum-ul „Ai marele avantaj că nu poţi fi afiliat niciunei tutele poetice”, de Ioan Grigorescu, Piatra Neamţ, Editura Crigarux – Colecţia Vitralii –, 2003), Dă-mi mâna ta, străine – 100 de poezii de iubire şi alte 100 (antologie, cu prefaţa Muţenia autoimpusă sau irepresibila nevoie a rostirii de sine, de Ioan Grigorescu, Piatra Neamţ, Editura Crigarux – Colecţia Orfeu –, 2004), „Bastian” şi alte confidenţe – poemele „cotidianului mistic” (cu „pseudopostfaţa” Şlefuitorul de lentile sau „Cum se naşte o carte”, de Artur Silvestri, Bucureşti, Carpathia Press, 2005) şi Obsesii comune (cu postfaţa Despre singurătatea alergătorului…, de Adrian Alui Gheorghe –, Iaşi, Editura Timpul, 2006). Aceste zece volume de versuri îl propulsează şi îl ancorează definitiv pe poet la filonul de aur al paradoxismului bine temperat. Mai întâi, pentru că Dimitrie Grama, deşi aparţine spaţiului „sudic”, dunăreano-mediteranean, cultivă o poezie a înfiorărilor teluric-celeste, de sub soarele metafizic al fiordurilor, aşadar, oglindit în brumele unui nord supercristalizat, cu o admirabilă ştiinţă a buclării spatiotemporalităţii la sărbătoarea prilejuită de Auroră, întotdeauna mai intens-luminoasă lăuntric, şi mai riguroasă, cu globul de fotoni conectat puternic, deopotrivă miezului inimii şi mijlocului nopţii, aşa cum stă bine şi „genial”, oricărui poet autentic, născut, nu făcut, cerut (şi nu „de expulzat”) de Înţeleapta Cetate a „Realităţii Suprapuse”, de care s-a apropiat, în secolul trecut, cel mai mult, A. E. Baconsky, Cetatea cea cu Minister / Ministru al Holon-Metaforei, spre a-şi asigura „dinamitarea” şi, apoi, „propulsarea” de orizont întru cunoaştere, în lumea guvernată de cele cinci elemente – Apă, Aer, Foc, Lemn, Pământ –, sub a căror pecete inconfundabilă ne aflăm din zorii istoriilor, cu tot eul nostru cosmic-diseminat într-un mirabil câmp de forţă meridianat-magnetică…

Şi în secundul rând, pentru că, mai „în amonte” de «modalitatea lui de a se menţine ancorat în limba română (Patria originară) şi într-o anumită ecuaţie afectivă»¹, în obiectivul liricii lui Dimitrie Grama, s-a aflat făptura Cuvântului / Logosului, mai exact spus, Făptuirea de Univers a Dumnezeului Nostru prin Cuvânt, după cum Biblia ne grăieşte dinspre Geneză şi Evanghelii, chiar dacă într-o frază aparent încriptată: La început a fost Cuvântul, şi Cuvântul era la Dumnezeu, şi Dumnezeu era Cuvântul ², ori, poate, chiar de la mitemele păstrate în folclorul popoarelor cercului polar de nord, îndeosebi, al alaskanilor: În acele vremuri adânci, / (…) /  Cuvântul avea neasemuite, magice puteri. / (…) / Un cuvânt aruncat la-ntâmplare / ciudate urmări putea să aibă. / Dintr-odată, devenea viu, / se-ntrupa, după vrerea rostitorului – / şi tot ce aveai de făcut / era să rosteşti Cuvântul…³ Dimitrie Grama sondează acest spaţiu misterios al Logosului pentru „îndumnezeirea” poeziei, a curcubeului sinesteziei expresionist-paradoxiste: …mai ales la început… / De partea cealaltă, am simţit, parcă, / un alt Dumnezeu. // Pipăia şi el întunericul. / Printre crăpături, am simţit / o grămadă de alte mâini, / pipăind întunericul… / Aveau sânii tari şi gurile fierbinţi / mai ales la început… // Mi-au spus: „E aici, / e Dumnezeu, e bine…!“ («De partea cealaltă»). Mai mult, fiind tangent la „îndumnezeirea Cuvântului“, înstăpânindu-se în oximoronizarea lumii, Dimitrie Grama face şi următorul pas „mare”, al esenţializării, al înlămurării paradoxiste a poeticului text, nu numai ca „realitate suprapusă” (ca în Masca nelegiuitului de Bertolt Brecht, ori ca in accepţiunea lui A. E. Baconsky), ci şi ca semnificant născător de semnificat ⁴, evident, după noua estetică a generaţiei resurecţional-poetice antiproletcultiste din România anilor 1965 – 1970: Este adevărat / Că fiecare / Crucificare / Este o / Înălţare / Din carne / În lut… («Credinţa»).

 

Note:

1 „Făptura…”, de Emil Nicolae, recenzie la volumul Făptura Cuvântului de Dimitrie Grama, în periodicul Acţiunea, nr. 641, 8 noiembrie 2000, republicată la „Referinţe critice”, în „postfaţarea” volumului secund, Pasărea melancoliei, p. 55 sq.

2 Evanghelia după Ioan – Întruparea Cuvântului, 1, 1.

3 «Povestea despre puterea Cuvântului la începuturi» / «Cuvinte magice», în: Ion Pachia Tatomirescu, Istoria religiilor, vol I, Timişoara, Editura Aethicus, 2001, p. 126.

4 Ion Pachia Tatomirescu, Generaţia resurecţiei poetice (1965 – 1970), Timişoara, Editura Augusta, 2005, p. 189 sq. şi p. 260 sq.

 

 

THE METAPHORS OF “THE MULTILAYERED REALITY” AND THE PARADOXIST RAINBOW WITHIN THE LOGOS

 

by Ion PACHIA-TATOMIRESCU

 

The figure ten seems to have always made reference to gold, to the golden decade (of the action), to the golden section (in “architecture”), particularly to the mirific space of Dacia, inhabited by our ancestors who possessed the exquisite knowledge of becoming immortal, beginning, naturally, with the ten beams of the Andesite Sun in Kogaion (the Sacred Sarmizegetusa), up to the present-day children's games, “playing the numbers”, games which mention – as Hegel himself remarked (in his famous philosophical lectures, when referring to the Dacians' “first” Zalmoxis) – that after ten, you count again, “everything starting all over again”… Gold seems “to have striped” the innumerable vectorisations of the lyric-semantic-syncretic streaks to be found in Dimitrie Grama's ten volumes of poetry published so far: The Being of the Word (Piatra Neamţ, Crigarux Publishing House – Orfica Series –, 2000), The Bird of Melancholy (Afterword: Interrogation and Initiation by Gheorghe A. M. Ciobanu –, Piatra Neamţ, Crigarux Publishing House – Orfica Series –, 2000), Shadow Hunt (Afterword: The Exile as the Restoration of Profoundities by Cristian Livescu –, Piatra Neamţ, Crigarux Publishing House – Orfica Series –, 2001), The Elegies of Remoteness (Piatra Neamţ, Crigarux Publishing House – Vitralii Series –, 2001), The Metaphor Merchant (Piatra Neamţ, Crigarux Publishing House – Vitralii Series –, 2002), Souls Hanging on Masts (Piatra Neamţ, Crigarux Publishing House – Vitralii Series –, 2002), I Shall Clutch the Night Away – Poems from Albion (Afterword: The Existential Infinite Between the Sky and the Earth by Gh. A. M. Ciobanu, Post-scriptum: “You have the great advantage of being impossible to be affiliated to any poetic aegis” by Ioan Grigorescu, Piatra Neamţ, Crigarux Publishing House – Vitralii Series –, 2003), Let's Shake Hands, Stranger – 100 love poems and some further 100 (anthology, Preface: Self-Imposed Dumbness or the Irrepressible Need of Self-Utterance by Ioan Grigorescu, Piatra Neamţ, Crigarux Publishing House – Orfeu Series –, 2004), “Bastian” and Other Confidences –  poems of the „mystical quotidian life” (“Pseudoafterword”: The Lens Polisher or “The Birth of a Book ” by Artur Silvestri, Bucureşti, Carpathia Press, 2005) and Common Obsessions (Afterword: On the Loneliness of the Sprinter… by Adrian Alui Gheorghe –, Iaşi, Timpul Publishing House, 2006). These ten volumes of poems perfectly propel the poet and cast his anchor in the golden vein of the well-tempered paradoxism. Firstly, this is due to the fact that, in spite of belonging to the Mediterranean-Danubian area of the “Southern” space, Dimitrie Grama writes a poetry marked by telluric-celestial thrill, under the metaphysical sun of the fjords, thus mirrored in the hoar frost of a hypercrystallised North, the poet mastering the wonderful art of looping spacio-temporality during the Aurora Borealis feast, the latter's inner light being ever more intense and rigorous, with its globe of photons powerfully connected to both the core of the heart and the midnight, in a manner which brilliantly suits any genuine poet, trueborn not fabricated, needed (and not “expelled”) by the Wise City of “the Multilayered Reality”, a fortress which A. E. Baconsky approached the nearest in the 20th century; it is the City having a Ministry / Minister of the Holo-Metaphor in order to ensure “the dynamiting” and, subsequently, “the propulsion” of the knowledge horizon into the universe governed by the five fundamental elements – Water, Air, Fire, Wood, Earth –, under whose unmistakable seal we lead our life since the dawns of history, our entire ego being cosmically disseminated into a miraculous field of gravity, with its magnetic lines of force…

Secondly, the poet's achievements in paradoxism are the result of the fact that, “upstream” his «manner of keeping himself at anchor in the Romanian language (his Motherland) and within a special emotional equation»¹, the objective of Dimitrie Gra-ma's lyric poetry has been focused on the being of the Word / Logos or, more precisely, God's Creation of Our Universe through the Word, as The Bible speaks in Genesis and in the Gospels, even if in apparently cryptic sentences: In the beginning was the Word, and the Word was with God, and the Word was God ², or, supposedly, as far as the mythemes preserved in the folklore of the Arctic Circle peoples, especially of the Alaskan Eskimos: In the very earliest times, / that was the time when Words were like magic. /  A word spoken by chance / might have strange consequences. / It would suddenly come alive / and what people wanted to happen could happen – / all you had to do was say it…³ Dimitrie Grama investigates the mysterious space of the Logos with a view to “deify” poetry, the rainbow in the expressionist-paradoxist synesthesia: …particularly in the beginning… /  On the other side / seemed / to grasp a new God. // He was also groping around the darkness; / through the cracks I sensed / a multitude of various hands, / groping around the darkness. / They had firm breasts and hot mouths / particularly in the beginning… // They said, “He's here, he's God, it's marvellous !” («On the Other Side»). Furthermore, being tangential to “the deification of the Word“, ruling over the oxymoronic world, Dimitrie Grama takes the great step of the paradoxist essences in the poetic text, not only as “a multilayered reality“, (like in Bertolt Brecht's The Mask of the Villain, or as in the meaning given by A. E. Baconsky to the above syntagma), but also as the signifier generating the signified ⁴, in accordance with the new aesthetics of the antiproletkultist generation of the poetic resurrection in Romania (1965 – 1970): It is undeniable… / Each / Crucifixion / Is an / Ascension / From the flesh / Into the clay… («Faith»).

 

Notes:

1 „The Being…” by Emil Nicolae, review to the volume The Being of the Word by Dimitrie Grama, in the newspaper Acţiunea, no. 641, November 8, 2000, republished as “Critical References”, in the “Afterword” to the poet's second volume, The Bird of Melancholy, p. 55 sq.

2 The Gospel by John – The Embodiment of the Word, 1, 1.

3 «The story about the power of the Word in the beginnings» / «Magic Words», in Ion Pachia Tatomirescu, Istoria religiilor (The History of Religions), vol. I, Timişoara, Aethicus Publishing House, 2001, p. 126.

4 Ion Pachia Tatomirescu, Generaţia resurecţiei poetice (The Generation of the Poetic Resurrection), Timişoara, Augusta Publishing House, 2005, p. 189 sq. and p. 260 sq.

 

English version by Gabriela PACHIA