/ Sunt drogurile cheia spre fericire? /

Astăzi, cercuri largi ale societăţii se află sub influenţa drogurilor. În pofida bine cunoscutelor riscuri, oamenii continuă să consume droguri, iar acestea continuă să le distrugă viaţa.

Asemenea putregaiului uscat care mănâncă grinzile de lemn ale unei case, drogurile pot coroda întreaga structură a societăţii. Pentru ca societatea umană să funcţioneze în mod corespunzător, ea trebuie să aibă familii stabile, muncitori sănătoşi, guverne de încredere, poliţişti cinstiţi şi cetăţeni care respectă legea. Drogurile corup fiecare dintre aceste elemente fundamentale. În plus, ele constituie una din principalele cauze ale criminalităţii şi violenţei.

Obişnuita imagine a toxicomanului lipsit de vlagă, care îşi injectează în venă drogul într-o încăpere murdară, ne poate induce în eroare. Mulţi toxicomani reuşesc să-şi desfăşoare relativ normal activităţile cotidiene, deşi cu siguranţă dependenţa de droguri le afectează într-o măsură mai mică sau mai mare calitatea vieţii. Cu toate acestea, nu putem minimaliza latura întunecată a acestei lumi.

Să analizăm următoarea analogie: dacă, aflându-se la volanul maşinii sale, şoferul aude un zgomot neobişnuit la motor, cum credeţi că va reacţiona el? Va deschide capota pentru a vedea care este problema sau pur şi simplu va da volumul radioului la maximum pentru a nu mai auzi zgomotul?

Răspunsul pare evident, cu toate acestea persoanele care consumă substanţe ce cauzează dependenţă fac de fiecare dată o alegere greşită – nu cu privire la maşinile lor, ci cu privire la vieţile lor. Devenind sclavi ai unor substanţe, cum sunt drogurile, alcoolul sau tutunul, mulţi încearcă să-şi uite problemele în loc să le înfrunte şi să le rezolve.

Dar maturizarea afectivă se dobândeşte înfruntând provocările vieţii, ţinând sub control succesul, supravieţuind eşecului. Cei care îşi găsesc refugiul în drog atunci când întâmpină dificultăţi ridică un obstacol în cale maturizării lor afective. Ei nu reuşesc să-şi dezvolte deprinderile necesare pentru a face faţă problemelor.

Dar ce anume o determină pe o persoană să pornească pe calea viciului cauzat de droguri? În special în ce-i priveşte pe tineri, presiunile exercitate de colegi şi curiozitatea joacă adesea un rol determinant. De asemenea, factori precum deziluzia, depresia, singurătatea, probleme economice sau lipsa unui scop în viaţă duc, de multe ori, la acelaşi rezultat.

Unii devin dependenţi din cauza asocierilor cu cei care consumă deja droguri. Tinerilor li se face o reclamă înşelătoare foarte puternică, spunânduli-se că drogurile stimulează viaţa sexuală, dinamismul în grup, forţa etc., lucruri care în parte se confirmă, dar pentru un timp scurt. În schimb, ele reduc durata vieţii, distrugând sănătatea consumatorului şi provocându-i tulburări sociale grave.

Un rol deosebit de important îl au în astfel de cazuri părinţii. Din păcate însă, nu toţi înţeleg cât de importantă este sarcina lor. Ei ar trebui să-şi pună întrebări de genul: Îmi ascult eu cu adevărat copilul? Se simte el liber să-mi vorbească despre problemele lui? Am tendinţa mai degrabă să-l critic decât să-l laud? Are prieteni? Cine sunt ei? Unii părinţi nu-şi fac probleme, gândindu-se că dacă provin dintr-o familie respectabilă, copiii lor nu sunt genul care să consume droguri. De foarte multe ori însă, lucrurile nu stau deloc aşa. Din nefericire, despre astfel de cazuri auzim frecvent.

Câştigarea luptei împotriva drogurilor este un obiectiv demn de laudă, dar nu e o sarcină uşoară. Două motoare puternice pun în mişcare trenul traficului de droguri: cererea şi oferta.

Ar putea fi oare redus acest trafic printr-o supraveghere mai eficientă din partea poliţiei şi prin pedepse cu închisoarea mai aspre? Există prea mulţi contrabandişti, prea mulţi dependenţi şi prea puţini poliţişti pentru ca metoda să fie eficientă.

Dacă eforturile de a ţine sub control oferta de droguri s-au dovedit inutile, ce se poate spune despre reducerea cererii? Lupta împotriva drogurilor este, de fapt, o luptă a minţii şi inimii, şi nu o simplă chestiune cu care au de-a face poliţia, tribunalele şi închisorile.

Educaţia este unica modalitate de a lupta împotriva drogurilor. Dependenţa de droguri este o problemă socială creată de societate, astfel că lucrurile se vor îmbunătăţi semnificativ doar dacă vom încerca să schimbăm modul de gândire al oamenilor.

În definitiv, cine plăteşte pentru toate daunele pe care le aduc drogurile? Noi toţi. Da, cu toţii plătim pentru scăderea productivităţii, pentru costurile tratamentelor medicale, pentru proprietăţile furate ori distruse şi pentru costul aplicării legii.

Aşadar, ce crezi despre droguri? Crezi tu că narcoticele măresc plăcerea vieţii, că ele sunt cheia spre fericire? Categoric, nu! Reţine: odată ce devii dependent, eliberarea este dificilă şi traumatizantă. Nu folosi droguri! Vei suferi pentru tot restul vieţii!