cu trăistuţa înflorată pe umeri
lipeşte genele de geamul aburit
îmi scrie prima ei scrisoare pe hârtie creponată
cerneala se topeşte ca o aripă de flutur
într-un insectar de şcolăriţă
 
sub sticlele fumurii de ceas
se întorc orele timpurii ale verii
legănându-se pe scândura albă
prinsă cu sfoară de nucul bătrân
în poală mingea de plastic
creioanele ascuţite meticulos
păpuşile din coceni de porumb
desenele cu prea mult vermillon
 
plouă în podul vechi
pe tavan cresc fluturi cafenii
un nor cenuşiu pluteşte mai departe
ca un balonaş de săpun