Falsa Atlantidă, o aguridă,
Cuvintele se plimbă printre idei ca peştii,
Cartea de vizită a mortului este unicul vers scris în minte,
oamenii sunt străini din naştere,
nu vă obişnuiţi cu voi, dacă nu aţi exista, ei?
Ce aţi spune?  Răstigniţi în pat vă fumaţi speranţele.
Singura reuşită în viaţă este să nu mori când vrea Diavolul.
Vorbim despre requiem şi ne scobim în dinţi.
Despărţiţi de uter nu ne regăsim  adăpostul.
Dorinţele trupeşti se sting sub cerul înstelat.
Fiecare clipă este ipotecată, dar noi nu ştim.
Nimic nu se pierde, decât viaţa.
Între două oglinzi nu te mai poţi vedea.
Am zărit Titanicul într-un tablou al bunicii.
Atlantida nu se zărea, deşi a fost primul Titanic.
Cum a trecut timpul, spuse furnica.
ţii minte Atlantida noastră?