/ Craciun fara Mama /

La căpătâie…, dâre de surâs, ningând,
Acoperă, încet, rotundul unui măr.
Proptită-i uşa -n sloiuri de-ntuneric…
Nu mai arde lemnul lerului cel ler.

Nviază urme Craii prin abur selenar…
În geamul cel sihastru, iluzie-i mâna…
Năvădind, odată,  miere şi tămâie,
Să fie-n semnul crucii leagănul şi cina.

Fac cale-ntoarsă Craii. Incepe  alt colind,
Sub streaşină de piatră, în tăceri de ceară.
Ziurel pe cruce …,în hăul de pământ.
E ne-mpletit colacul. Steaua nu coboară.

Mai rătăceşte un înger, să colinde-ncet,
Scrijelind silabe pe buzele de ger…
Sub genunchii mieilor ţi-e noaptea, Mamă.
Dă-mi ultimul tău drum, să-mi fie lăicer!

La cântători, târziu, când Craii răsădesc
Mărgăritare -n iesle,  trup de viaţă,
Cămaşa ta cea albă,  destramă-se  zori…
Cu ape limpezi  să ne spălăm pe faţă.