Noi,
cei de astăzi,
supravieţuitorii, cu gâturi lăsate
pe banda rulantă a
abatorului comunist,
avem mai multe motive
sa fim trişti.

Mucii verzi

ai toamnei,

atârnă pe bărbia

copiilor nemâncaţi

şi jalnic imbrăcaţi.

Palizi,

sus

pe grămăjoara de porumb

depănuşează soarele,

de

raze şi speranţe.

Alese doamne.

elita

unei pretinse benefice clase,

sub impozantele umbrele

desfac cu degetele

impovărate de inele,

destine,

sa le vindă cu dispret

la suprapret.

Umbrele lor hrăpărete se desprind de pe

pământ

şi-n ţipete cotorsionate sunt duse

de vânt

Biciuiti de vânt, de ploaie,

sub

balele cleioase de noiembrie,

nu ştii ce sunt

copii sau dascali ;

ei stau năuci

şi-ascultă :

bancuri anticomuniste,

rostite

de aceleaşi doamne,

coborâtoare

din peisaje suprarealiste.

Noi,

cei de astăzi,

supravieţuitorii, cu gâturi lăsate

pe banda rulantă a

abatorului comunist,

avem mai multe motive

sa fim trişti.