Îşi aduce aminte toate acele lucruri spuse de ea, toate acele amintiri ce le.a ferecat cu mult timp în urmă. Nu îşi dă seama de ce, dar acum parcă cuvintele ei au sens cu adevărat. Parcă atunci, când le.a rostit pentru prima dată, erau doar nişte alte vorbe şoptite pentru ca mai apoi să fie uitate. Dar acum îşi scrie în minte memoriile şi inevitabil revede fiecare cuvânt rostit.
„ Nu uita faptul că mereu ducem o luptă contratimp, că trăim o veselie tristă, că o să îi duci lipsa atunci când vei întoarce spatele. Nu uita că ploaia, după ce va uda sufletele noastre, nu o să mai aducă înapoi clipele frumoase. Nu uita că într.o zi o să trebuiască să murim pentru a renaşte din nou, însă fără celălalt lângă noi, ci fiecare în colţul lui de lume departe de această dragoste bolnăvicioasă.”
Nu îşi recunoaşte vorbele, sentimentele, ideile. Parcă tot, ceea ce a intonat cândva, acum s.a adeverit, iar ea a uitat. Dar oare cum îşi mai aduce aminte dacă se presupune că a uitat? Începe să se întrebe dacă, atunci când a murit, a uitat să ştearga tot şi din greşeală a lăsat partitura dragostei intactă. O cuprinde hăul singurătăţii şi se simte sufocată de întuneric. Deşi lumină, în jurul ei este beznă. A crezut că, atunci când a şters tot şi a luat.o de la capăt, nimic nu îi va mai tulbura existenţa infirmă, dar iată că destinul îi joacă o nouă farsă usturătoare. A crescut, a uitat, a învăţat, s.a schimbat. Dar oare pata trecutului cu ce detergent o să dispară? Încredere, speranţă sau ideal?
„Nec tangere, nec tangi”- nici atingere, nici fi atinsă. Toate i se învârt în jurul acestor cuvinte. A devenit ca o regulă, ca ceva ce nu poate fi lăsat pe mâine. Îşi aduce aminte şi răspunsul ei la întrebarea lui: „Dar de ce îţi limitezi doza de afecţiune când ai putea să o ai toată?”
„Pentru că atunci când ai totul devine plictisitor. Când ai câte puţin începi să îţi doreşti să ai mai mult, din ce în ce mai mult. Astfel cu fiecare strop umplii un pahar al fericirii, dar niciodată mult prea repede, niciodată nu schimbi paharul, pentru că nu iei totul, ci doar un strop şi încă unul. Nu poţi cere azi toata dragostea şi afecţiunea pentru ca mâine să ai nimic, deoarece odată ce ai terminat paharul altul nu vei mai umple. Dar ce înţelegi tu …”
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.