joc în doi
 
 
un om azvârlea
cu lespezi
în baltă
şi râdea în hohote
apoi
nevăzut
de nimeni
 
pe partea cealaltă
 
 
dedublare
 
 
de câte ori omor
în somnul raţiunii mele
câini
de-atâtea ori
mă-ntorc afara
rece
 
şi mă spăl pe mâini
 
 
 
metamorfoză
 
 
copil fiind
un an
creştea în ochii mei
cât un Olimp
azi doar descreşte
şi se strânge
 
cu cât mă urc în timp
 
 
 
întâlniri matinale
 
 
aceeaşi pasăre
în fiecare dimineaţă
îmi ciripeşte-n vis
intrând pe geamul larg
al vieţii
 
uitat mereu deschis
 
 
itinerar
 
 
las zilele să-mi cadă
ca filele îngălbenite
dintr-un calendar
şi calc cu viaţă
desfrunzită
mai departe
 
în zadar
 
 
mirare

 
atâta Soare astăzi
iarbă verde
şi exubernaţă
încât n-a mai rămas
pe mâine
Doamne
nici un loc
 
pentru speranţă