Schimbarea ar putea veni dinăuntrul nostru…
Atunci când nu ai responsabilităţi, atunci când mintea nu îţi este întunecată de grija zilei de mâine, lucrurile ţi se par mult mai simple decât sunt în realitate şi nu poţi înţelege cu adevărat ce înseamnă să trăieşti în România…
…şi chiar dacă nu ai responsabilităţi sau nu te preocupă ce o să mănânci mâine, mintea îţi este întunecată ori de câte ori te gândeşti la viitorul pe care România ţi-l poate oferi…
Mulţi dintre noi nu suntem genii şi este mult prea târziu ca începând de mâine să încercăm să devenim unul, aşa că avem nevoie de un plan B sau poate C….
…şi, probabil, de multe ori, efectiv nu-ţi poţi imagina o viaţa fericită în România…
Unii dintre noi se gândesc cum să scape cât mai repede de „minunatele plaiuri mioritice”, alţii cum să se îmbogăţească cât mai repede de pe spinarea fraţilor români care încă nu s-au decis să-şi ia lumea în cap…
…şi tot mai puţini sunt cei care se gândesc că România nu este un cadavru invadat de larve portocalii, roşii sau verzi!
România nu este doar o pată de cerneală pe harta lumii…
…ea este oglinda societăţii pe care bunicii şi părinţii noştri au construit-o şi care va fi încredinţată nouă, celor care astăzi vrem să fugim din ea!
Mulţi vizionari post-decembrişti s-au arătat dispuşi să ne arate adevăratul drum al bunăstării democratice şi de fapt ne-au condus pe un făgaş al naibii de ciudat…
…într-un capitalism comunist în care lipseşte adevărata competiţie care a fost substituită de clientelismul comunist transformat peste noapte în monopol de stat şi exemplu „demn” de urmat!
Te duci să îţi cumperi o amărâtă de îngheţată, după o zi grea de muncă, în salopeta veche şi peticită, iar vânzătoarea mai că te scuipă între ochi pentru că te crede un sărăntoc…
…a doua zi, în drum spre starea civilă, îţi pui haine de sărbătoare, mergi la acelaşi magazin, însă de data aceasta ţi se pune covor roşu, ţi se vorbeşte frumos şi ţi se întinde cu reverenţă pachetul de gumă.
Te duci la primărie, te duci la cârciumă, te duci la service, te duci…
…vei fi dispreţuit, batjocorit sau tratat ca un rege?
Să fie oare sistemul de pile, cunoştinţe şi relaţii noul PCR sau ne transformăm pur şi simplu într-un popor de linguşitori?
Nu vreau să dau soluţii, mulţi au încercat şi au dat-o în bară…
…trebuie să recunosc însă că mereu mă gândesc cum ar fi:
…dacă tanti de la chioşc s-ar comporta mai frumos – probabil nu m-as mai duce aşa des la supermarket şi aş cumpăra doar de la ea…
…dacă aş ştii că după 20 de ani de şcoală în care nu am frecat menta o să am un trai decent…
…dacă în ziua când mă duc să votez nu o să mai fiu convins că oriunde pun ştampila o să fie acelaşi lucru…
…dacă „patronul” de peste drum şi-ar plăti în mod decent angaja-ţii…
…dacă zâmbetul celui de lângă mine nu ar fi direct proporţional cu grosimea portmoneului meu…
…dacă fiecare dintre noi am încerca să ne facem „treaba” cât mai conştiincios posibil – dacă mătur, să nu mai bag gunoiul sub preş, nici să mă fac că lucrez pentru că şi aşa patronul se face că mă plăteşte.
Şi totuşi, încă mai cred că România se poate schimba, trebuie să se schimbe…
…dacă continuă aşa o să se transforme într-un imens azil de bătrâni pe care nu o să-l mai viziteze nimeni!
Schimbarea ar putea veni dinăuntrul nostru…
…nu vecinul, amicul sau duşmanul trebuie să fie conştiincios, ci eu!
O primă schimbare ar fi aceea de a recunoaşte adevăratele valori pe care să le promovăm, să le oferim poziţii importante în noua societate…
…renunţând la piţipoancele cu picioare lungi şi minte scurtă care ne invadează televiziunile şi ziarele – nu ar trebui să ne mai intereseze dacă poată sau nu chiloţi – poate că le-a atins şi pe ele criza…
….dacă noi dorim cu adevărat acest lucru!
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.