irineuÎntronizarea unui arhiereu este întotdeauna o sărbătoare în Biserica lui Hristos, întrucât preoţii şi credincioşii dintr-o anumită eparhie primesc în acel moment un părinte duhovnicesc, urmaş al Sfinţilor Apostoli şi autoritatea bisericească cea mai înaltă din regiunea respectivă.

 

 

Ziua de 5 iunie 2011 va rămâne pentru credincioşii ortodocşi din zona Albei şi a Mureşului un moment de referinţă, când şi-au primit cu multă bucurie arhipăstorul sufletesc în persoana Înalt Prea Sfinţitului Dr. Irineu Pop, întronizat în catedrala Reîntregirii din Alba-Iulia de către Prea Fericitul Părinte Daniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Andrei, de faţă fiind numeroşi ierarhi, preoţi şi credincioşi.

În urma trecerii în veşnicie a Înalt Prea Sfinţitului Părinte Bartolomeu Anania, arhiepiscopul şi mitropolitul Clujului, scaunul vacant a fost ocupat de arhiepiscopul Albei-Iulia, Înalt Prea Sfinţitul Dr. Andrei Andreicuţ, ales de membrii Sfântului Sinod în 18 martie 2011 şi întronizat în catedrala din Cluj-Napoca la 25 martie 2011, de sărbătoarea Buneivestiri. Astfel, pentru scaunul ramas vacant de la Alba-Iulia, Sfântul Sinod l-a ales în 19 mai 2011 pe unul dintre episcopii vicari de la Cluj, Prea Sfinţitul Dr. Irineu Bistriţeanul, tocmai celălalt candidat la rangul de arhiepiscop şi mitropolit al oraşului de pe Someş.

Înalt Prea Sfinţitul Dr. Irineu Pop a fost ales şi hirotonit episcop vicar al Clujului în octombrie 1990 la propunerea arhiepiscopului de atunci Teofil Herineanu, după ce fostul episcop vicar Justinian Chira Maramureşeanul a devenit arhiereu al noii eparhii a Maramureşului şi Sătmarului. Primind numele de „Bistriţeanul”, Înalt Prea Sfinţia Sa a fost timp de peste 20 de ani un adevărat Părinte duhovnicesc şi Arhiereu veritabil al tuturor preoţilor şi credincioşilor din zona Clujului şi în mod cu totul special al celor din părţile Bistriţei şi a Năsăudului. Aceasta şi datorită faptului că vrednicul de pomenire arhiepiscop Bartolomeu, având multe preocupări cărturăreşti şi fiind mai pe urmă înaintat în vârstă şi suferind, majoritatea slujbelor arhiereşti, a hirotoniilor şi a vizitelor canonice au fost săvârşite de episcopul vicar Irineu Bistriţeanul.

Se poate spune fără exagerare că aproape întregul profil duhovnicesc şi trăirea creştină a preoţilor şi credincioşilor bistriţeni şi clujeni poartă pecetea Înalt Prea Sfinţitului Irineu, care a făcut o rodnică misiune apostolică pe aceste meleaguri ardelene. Distinsul ierarh era el însuşi un exemplu de slujire liturgică şi propovăduire a cuvântului evanghelic, fiind primit şi însoţit de fiecare dată cu multă dragoste şi emoţie duhovnicească de către toţi, ca însuşi arhiereul cel care vine întru numele Domnului. Blândeţea şi smerenia, dar şi exigenţa slujirii şi elocinţa propovăduirii au rămas un reper fundamental pentru noi, cei care l-am cunoscut şi am fost formaţi duhovniceşte de către Înalt Prea Sfinţia Sa, atât ca Păstor sufletesc, cât şi ca profesor de Teologie Morală şi Spiritualitate Ortodoxă la Facultatea de Teologie din Cluj-Napoca.

Înalt Prea Sfinţitul Irineu a slujit cu smerenie şi dragoste apostolică în arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului ca episcop vicar în timpul ultimilor trei arhiepiscopi: Teofil Herineanu, Bartolomeu Anania şi Andrei Andreicuţ, săvârşind o lucrare discretă şi ziditoare în sufletele dreptcredincioşilor creştini de aici. Fără intenţii de a se face remarcat ostentativ şi de a-şi edifica o imagine publică artificială care să dea bine în faţa societăţii, arhiereul nostru a rămas de-a lungul acestor decenii un osârduitor iconom al tainelor lui Dumnezeu în ogorul duhovnicesc al turmei cuvântătoare. Alegerea sa în scaunul arhiepiscopal de la Alba-Iulia este o încununare măreaţă a eforturilor slujirii sale şi a caracterului său arhieresc, precum şi a dragostei cu care a slujit Biserica lui Hristos şi neamul românesc în toţi aceşti ani.

În momentul în care am aflat rezultatul alegerii pentru scaunul de arhiepiscop al Albei-Iulia un sentiment de înaltă bucurie mi-a cuprins sufletul, urmat aproape imediat de o senzaţie a tristeţii. M-am bucurat din inimă pentru că în acest scaun arhieresc a fost ales un ierarh de o calitate teologică şi duhovnicească excepţională, care a slujit exemplar ca episcop vicar al Clujului. Știu că Înalt Prea Sfinţitul Irineu are toate calităţile să ducă mai departe spiritul Bălgradului, poate scaunul episcopal cu cea mai profundă rezonanţă istorică din Transilvania, unde a fost mulţi ani sediul Mitropoliei ortodoxe de aici, unde au păstorit Sfinţii Mărturisitori Ilie Iorest şi Sava Brancovici, mitropolitul cărturar Simion Ștefan, fiind locul marilor încercări ale unirii cu Roma, dar şi a reîntregirii de credinţă din 1948. De asemenea, aici s-au înfăptuit acte măreţe ale istoriei noastre naţionale, precum marea unire din 1918 sau încoronarea regelui Ferdinand ca suveran al României Mari în 1922. Nu pot să uit faptul că în Arhiepiscopia Albei-Iulia se află Aiudul, un loc care mărturiseşte până astăzi jertfa şi dragostea de Hristos şi de ţară a atâtor eroi şi sfinţi ai neamului românesc, martirizaţi sub jugul roşu al bolşevismului.

M-am întristat apoi pentru că această alegere însemna despărţirea de arhiereul care ne-a format şi ne-a îndrumat peste 20 de ani. Mai ales pentru noi, preoţii mai tineri, cei care am primit marele har al Preoţiei prin mâinile Înalt Prea Sfinţiei Sale, a fost un adevărat părinte care ne-a născut pentru această slujbă sfântă şi ne-a dat o aleasă educaţie liturgică şi duhovnicească pentru a lucra în ogorul lui Dumnezeu. Foarte mulţi dintre noi doream să moştenească scaunul mitropolitului Bartolomeu la Cluj, fiind la fel de vrednic ca şi Înalt Prea Sfinţitul Andrei, dar lucrarea lui Dumnezeu a fost alta spre folosul Bisericii Sale, după cuvântul Mântuitorului „că altul este semănătorul şi altul secerătorul” (Ioan 4, 37). Astfel, fiecare dintre cei doi distinşi arhierei va duce mai departe într-un fel lucrarea celuilalt spre creşterea şi desăvârşirea sprituală şi culturală a românilor ortodocşi ardeleni.

Momentul despărţirii Înalt Prea Sfinţitului Irineu de preoţii şi credincioşii de pe meleagurile Bistriţei şi Năsăudului s-a petrecut la Sfânta Liturghie arhierească de la hramul mănăstirii Dobric din 21 mai 2011 şi a doua zi la sfinţirea bisericii din parohia Braniştea. Toţi am trăit la intensitate maximă fiecare clipă a slujirii liturgice din acele zile şi ne-am despărţit apoi cu lacrimi în ochi, de bucurie pentru că arhiereul nostru a ajuns unul dintre înalţii ierarhi ai Bisericii lui Hristos şi de tristeţe pentru că nu va mai sluji pe plaiurile Bistriţei, al cărei nume l-a purtat cu nobleţe ca episcop vicar. Va rămâne însă ca o icoană vie a păstorului vrednic în sufletul fiecărui preot din aceste locuri şi va fi pomenit cu mare drag şi aleasă preţuire la fiecare Sfântă Liturghie, la Proscomidie, în înalta sa calitate de arhiepiscop al Albei-Iulia, de către cei cărora le-a încredinţat lucrarea tainică a Preoţiei.

În cele din urmă, trebuie să ne bucurăm de această alegere, întrucât preoţii şi credincioşii ortodocşi din ţinuturile Albei şi Mureşului au dobândit un arhipăstor sufletesc de o distinsă ţinută intelectuală şi spirituală, cu un profil aristocratic şi apostolic pe măsura scaunului lor arhiepiscopal. Putem să spunem cu adevărat că noi, adică Biserica lui Hristos din ţinutul binecuvântat al României, avem un vrednic arhiereu la Alba-Iulia, în cetatea unirii lui Mihai, iubitor de Biserică şi ţară, în persoana Înalt Prea Sfinţitului Dr. Irineu Pop. De aceea, noi, preoţii bistriţeni şi clujeni născuţi prin hirotonie şi crescuţi prin îndrumare duhovnicească de Înalt Prea Sfinţia Voastră vă dorim cu dragoste în Hristos o păstorire cu multă zidire sufletească spre slava Bisericii lui Hristos şi a neamului românesc şi să ne trăiţi întru mulţi şi fericiţi ani!

 

Pr. Prof. Adrian Cherhaţ