Şi ce putem dori noi, basarabenii, ţării noastre sfinte, dulcii Românii? La trecutu-i mare, mare viitor. Conştientizarea locului pe care poporului român îl are, de la Bunul Dumnezeu, în rânduiala lumii… Cu ce ne deosebim, noi, românii, de nemţi? Sau de francezi? Cât de tare nu ne-ar universaliza globalizarea noi putem face faţă provocărilor lumii în care trăim doar cu bunurile noastre culturale şi doar cu limba noastră românească.

Un punct de vedere radiofonic

Preşedintele comunist al statului republica Moldova a mai făcut un gest neobrăzat la adresa poporului român. Chiar în ajunul sărbătoririi zilei naţionale a României el a convocat o şedinţă cu factori de decizie din Parlament şi Guvern în problema implementării cursului de Istorie integrata în învăţământul preuniversitar. Ce înseamnă această implimentare pentru care sau şi tipărit aproape toate manualele? Înseamnă înlocuirea manualului de istorie a românilor cu o istorie a nimănui. Înseamnă distrugerea conştiinţei istorice a tinerii generaţii. Înseamnă crearea unor oameni debusolaţi, fără nici o legătură cu ţara unde s-a născut, fără nici o încredere în uriaşul potenţial patriotic al acestei ţări. Înseamnă alcoolizarea şi prostituarea cetăţenilor statului. Înseamnă, în fond, o palmă dată spaţiului multicultural european, fiindcă în acest spaţiu nimeni nu poate fi prezent dacă nu are faţa sa etnică şi culturală.

A fi rus înseamnă să vorbeşti ruseşte, să cânţi ruseşte, să joci calinca, să te mândreşti cu Ceaicovski sau Ana Ahmatova. A fi neamţ ce înseamnă? Să vorbeşti germana, să te mândreşti cu Bach şi Hegel, să cânţi nemţeşte, să te mândreşti cu berea nemţească…  A fi român înseamnă să vorbeşti româneşte, să cânţi Doina, să joci hora strămoşească, să te mândreşti cu Eminescu şi Enescu… Noi, aici în Basarabia tocmai asta suntem. Majoritatea de 80 de procente, una imensă pentru oricare stat european, vorbim româneşte, cântăm Doina, jucăm hora strămoşească, ne mândrim cu Eminescu şi Enescu. Cum e posibil să fim alţii decât poporul român? Aşa cum vrea cu disperare Vladimir Voronin. Nu e posibil. Nu este nici o delimitare în plan geografic, etnografic, istoric, cultural, lingvistic de poporul român trăiitor în statul modern România.

De ce atunci, tocmai în preajma zilei naţionale a României preşedintele statului republica Moldova insulta poporul român din Basarabia scoţindu-i istoria din şcoli? Răspunsul este simplu. Fiindcă urăşte poporul român, urăşte continuitatea noastră geografică, unitatea noastră culturală, profunzimea noastră lingvistică, bunătatea noastră proverbială, şi, mai ales, contextul nostru european. Mai putem presupune că gestul actual al preşedintelui moldovean este e o încercare disperată de a arăta Moscovei că este antiromân convins pentru a cumpăra gaze la preţul actual. Sau că e, pur şi simplu, un gest urât contra României pe care urmează să o viziteze în curând cu prilejul deschiderii festivalului vinului moldovenesc de la Bucureşti – iată că Domnia sa a reuşit să convingă şi Bucureştiul că importanţa Basarabiei stă în beţia generală pe care o propagă cu insistenţă neomenească preşedintele actual al acestuii stat. Ca actul lui este un fel de mulţumire voroniniană pentru energia electrică pe care statul român ni-o furnizează pe degeaba.

Am mai putea presupune că acţiunea lui neobrăzată face parte din acelaşi plan de distrugere a identităţii noastre culturale şi naţionale, plan prin care s-a realizat şi dicţionarul moldo-român, şi hăituirea României prin organizaţiile internaţionale, şi uzurparea conştiinţei naţionale româneşti şi europene prin diavolească ideologie comunistă. Faptul că această şedinţă deplorabilă ce urmărea scoaterea manualului de istorie a românilor din programul şcolar a fost convocată de Vladimir Voronin imediat după vizita sa la Moscova, chiar în preajma Zilei naţionale a României şi în preajma unei noi întâlniri cu preşedintele României spune tot despre aşa zisele relaţii prieteneşti dintre Vladimir Voronin şi Traian Băsescu.  Pietroiul cel mai veninos posibil a fost aruncat de Vladimir Voronin în grădina cu flori a Patriei noastre şi logica elementară europeană, ne spune să nu ne lăsăm provocaţi de urâciunea lui şi să nu uităm, să nu uităm cu toţii, că întâi decembrie este Ziua Naţională a tututror românilor.

Şi ce putem dori noi, basarabenii, ţării noastre sfinte, dulcii Românii? La trecutu-i mare, mare viitor. Conştientizarea locului pe care poporului român îl are, de la Bunul Dumnezeu, în rânduiala lumii… Cu ce ne deosebim, noi, românii, de nemţi? Sau de francezi? Cât de tare nu ne-ar universaliza globalizarea noi putem face faţă provocărilor lumii în care trăim doar cu bunurile noastre culturale şi doar cu limba noastră românească. Aceasta este regula de fiinţare a omului. Fie el rus, neamţ, evreu sau francez. Ce mai putem dori noi sfintei Românii? Mai multă compasiune pentru Basarabia. Pentru partea de ţară în care poporul român s-a născut exact atunci când el a apărut în istorie şi pe valea Mureşului, şe pe a Argeşului, şi pe cea a Siretului. Pentru partea de fiinţă care a suferit atâta ca întregul popor român să-şi merite istoria sa.

www.gid-romania.com