“Ţara Mamă îi  pierde pe cei care o iubesc… Aici in Lituatia noi avem ca Motto cuvintele lui Geo Bogza… Demnitatea unei naţiuni este suma demnităţilor fiilor ei.” Lucia Andirevschi-Bartkiene

Interviu cu Doamna Lucia Andrievschi-Bartkiene, Televiziunea Lituania, Vilnius

de Gabriel Teodor Gherasim, New-York

Pe 24 mai a.c. Casa Comunităţilor Naţionale din Vilnius a împlinit 15 ani. Cu aceasta ocazie şi pentru că timp de 8 ani  a condus cu talent şi abnegaţie emisiunea pentru minorităţi “Labas” (trad. “Bună Ziua”) românca Lucia Andrievschi-Bartkiene, fost decorată cu Însemnul de Onoare de Argint, de către Departamentul Imigraţiei şi al Comunităţilor Naţionale al Guvernului Republicii Lituania. Am rugat-o pe doamna Andrievschi-Bartkiene să ne acorde un interviu.

Gabriel Teodor Gherasim:  Doamnă Bartkiene, daţi-ne vă rog câteva date biografice şi profesionale.

Lucia Andrievschi-Bartkiene:  Sunt născută în orăşelul Soroca , Republica Moldova. După ce am absolvit şcoala medie la Chişinău am facut studiile la St. Peterburg, la Facultatea Universităţii Cinematografice. Aici am făcut cunoştiinţă cu un băiat din Lituania , care studia la aceeaşi facultate. Căsătorindu-mă cu Remigijus Bartkus , din 1981, am venit să locuesc în capitala Lituaniei, Vilnius.

La început am activat împreună cu soţul meu la o instituţie de cercetări ştiinţifice. Apoi am lucrat la o televiziune privată. Din anul 1996 am fost angajată la Televiziunea Naţională a Lituaniei, la Redacţia Pentru Comunităţile Naţionale.

    De opt ani sunt redactor şi reporter la emisiunea pentru comunităţile naţionale mai mici (români, armeni, tătari , germani şi altele). Emisiunea se numeste “Labas”, în limba lituaniană – “Bună Ziua” sau “Salut”. Celelalte comunităţi mai mari au emisiunele lor aparte ( în rusă, ucraineană, poloneză, bielorusă şi pentru evrei). Emisiunea “Labas” e unică în toate ţările Baltice, în limba de stat, lituaniană, în care se transmite pentru minorităţile conlocuitoare de mic procentaj etnic. În ceea ce mă priveşte, mă străduiesc să fac cât mai multe reportaje despre românii din Lituania, despre istoria şi tradiţiile românilor.

G.T.G.:  Cine sunt ‘emigranţii dragostei’ ?

L.A.B.: Membrii societăţii “Dacia” din Lituania se numesc ‘emigranţii dragostei’, pentru că toţi am ajuns în Lituania în urma dragostei, căsătorindu-ne cu persoane din Lituania (lituanieni, poloneji, etc.). Dragostea a fost motivul emigratiei.

G.T.G.:  Copiii din ‘familiile dragostei’, îmbină calităţile şi culturile părinţilor. La dumneavoastră, acest lucru s-a vazut şi în numele copiilor. Cum se cheamă copiii dumneavoastră şi în ce măsură multi-culturalismul lor i-a avantajat faţă de ceilalţi copii?

L.A.B.: Copiii mei se numesc: fiul  Vykintas (26 ani), în cinstea unui personaj istoric lituanian, (în Vilnius este şi strada Vykintas). Şi fiica mea Dorina,(18 ani) în numele Dorului de tot cei român. Toţi copiii membrilor societăţii “Dacia” sunt ageri, şi aşi zice  talentaţi. Multi-culturalismul lor îi face mai interesanţi pentru colegii lor, deoarece ei cunosc mai multe din istorie şi din tradiţiile populare ale lumii. Şi în sfârşit, o limbă (româna) în plus.

G.T.G.: Care sunt vestigiile istorice, politice şi culturale româneşti, sau a Ţărilor Române din Lituania? În special, care sunt aceste conecţii cu Principatul Moldovei ?

L.A.B.: Se ştie,  că Alexandru Cel Bun a fost căsătorit cu sora lui Vytautas Cel Mare domnitorul Lituaniei.   Alexandru Cel Bun a ajutat polonezilor şi lituanienilor în două bătălii: 1410 şi 1422, respectiv la Grunwald şi Marienburg, împotriva cavalerilor teutoni.  LDK, sau Marele Principat Lituanian şi Statul Moldova de la sfârşitul sec. XIV până la mijlocul sec. XV, au avut  frontiera de stat comună, lungime de 300m. În 1452, Cetatea Albă din Moldova, a fost reconstruită cu ajutorul  lituanienilor. Cercetătorul polonez Henryk Visner în cartea sa “ Jonusas Radvila”(Ionusas), scrie, că în 1645 Jonusas Radvila (reprezentatul vestitei familii Radzivil) s-a căsătorit cu Maria Lupu, fiica Domnitorului Moldovei Vasile Lupu.  Maria a adus o zestre  enormă de  650 000 monete de aur, devenind Maria Lupu-Radviliene.  Apropo, în societatea noastră avem  pe un alt Vasile Lupu din R. Moldova. Arhitectul V. Lupu a construit în Lituania circa 40 de clădiri. Savanta Americană, de origine lituaniana, Maria Gimbutas  (Gimbutiene) a cercetat teritoriul României moderne,  ea considerând că  cele mai vechi aşezări  ale omului european au fost pe teritoriul României moderne.

    Mai am o informaţie intresantă: cu o lună de zile în urma în Lituania a fost ales noul Preşedinte al Parlamentului— Victor Muntianas .  Tatal lui, pe nume ‘Muntianu’, este român/moldovean din Crimeea, ajuns in Lituania in 1947, si mama sa este lituaniancă din Lituania (deci tot ‘emigranţi ai dragostei’).

G.T.G.:  ‘Emigranţii dragostei’ au şi mare dragoste faţă de ţara de origine şi neamul românesc. Ce este societatea ‘Dacia’, cum s-au organizat românii din Lituania şi în ce fel de activităţi sunt angajaţi ?

L.A.B.: Societatea Culturala Română “Dacia”, a originarilor din Republica Moldova şi România în Lituania, a fost constituită în anul 1989.

    Membrii societatii sunt 44 de persoane, cetăţeni ai Lituaniei, care cunosc limba lituaniană foarte bine. În Lituania, după recesământul din 2001, s-a declarat că locuesc 700 moldoveni şi 100 români (deci 800 etnici români). Membrii societăţii locuiesc în diferite oraşe ale Lituaniei, cum ar fii: Vilnius,  Kaunas, Kretinga, Visaginas, Klaipeda, Gegmarei.

Scopul societăţii este de a încuraja pe etnicii români de a nu uita limba, tradiţiile şi istoria poporului nostru.  La sediul comunităţii funcţionează o mica şcoală dominicală. Copiii sunt de fapt numai10, şi ei cresc foarte repede.   Ne străduim să participam la toate acţiunele şi festivalurile organizate în Lituania pentru şcolile duminicale.

Activitatea societăţii  “Dacia”este susţinută de către Guvernul Lituaniei. Departamentul Comunităţilor Naţionale ne-a oferit sediu pentru societate şi o sală pentru festivităţi. Avem relaţii foarte bune cu Ambasada României în Lituania (Vilnius) şi Ambasada R. Moldova,(reşedinţa de la Minsk).  Totul depinde de  nivelul activităţii membrilor societăţii.

    În 2004, societatea “Dacia” a  organizat acţiunea consacrată a 500 ani de la trecere în eternitate a Marelui Voevod al Moldovei  Ştefan cel Mare şi Sfânt. În primăvara anului 2005 am organizat serata consacrata a 155 de ani de la naşterea Marelui poet român Mihai Eminescu.  În luna martie 2006 , sărbatoarea “Mărţişorului” a fost consacrată  Marelui poet român-basarabean Grigore Vieru. La sărbătoare au participat compatriotţii noştri din Riga din R. Letonă, membrii societăţii moldo –române “Doina”. La toamnă dorim să organizăm o serată consacrată activităţii lui George Enescu (125 de ani de la naştere) Vor fi invitaţi tinerii muzicieni, de la Academia de Muzica din Vilnius, care au participat la concursul G. Enescu din Bucureşti.

    Dorim,  să transmitem patriotismul naţional   şi copiilor noştri. Dar să vă spun sincer, orice articol în presa lituaniană se începe sau se termină cu fraza “Moldova e cea mai săraca ţară din Europa” .  Pe noi toţi ne îngrijorează acest fapt, foarte mult. Am urmărit cu atenţie alegerile din primăvara anului 2005 în R. Moldova. Am organizat o întrevedere cu membrul Seimului Lituaniei, observator la alegerile din Moldova, D-l Egidius Vareikis.  Este o mare necesitate de a promova ceea ce este mai bun în R. Moldova şi România. Doar când cunoşti o ţară destul de bine, numai atunci poti s-o înţelegi.

G.T.G.:  Pentru soţii/soţiile nordici/e, căldura oamenilor şi a pământurilor româneşti trebuie să fie un univers ‘tropical’. Ce aţi notat că place lituanienilor în cultura şi vizitele lor pe pamanturile româneşti ?  Cum reacţionează la masa vre-unui hram de la sat, sau la vre-o nuntă cu tarafuri şi mese întinse ?

L.A.B.: Lituanienii, bineînţeles,  sunt mai reci decât românii. Dar le place foarte mult ospitalitatea românilor şi sărbătorile noastre vesele. În special sărbătoarea primăverii “Mărţişorul” pentru ei, e ceva tainic. Noi nici decum nu înţelegem de ce la lituanieni cuvântul primăvara e de genul masculin “Pavasaris”. În schimb cuvântul “Doina” sună la fel în lituaniana  “Daina”. Lituanienilor le plac foarte mult bucatele româneşti, mămăliguţa, plăcintele, sărmăluţele, ghiveciurule din legume. Despre nuntele de la ţară ei zic însă, că se fac prea multe cheltueli .

    Recent la Vilnius a fost deschis restaurantul românesc “Transilvania”. Unul din şefii restaurantului e Jurgis Paplaitis feciorul Emiliei Paplaitiene, membra societăţii “Dacia”. Acum restaurantul a devenit un loc preferat pentru toţi, cu vitralii  din Transilvania pe geamuri , portretul lui Vlad Ţepeş şi obiecte româneşti expuse în cadrul restaurantului. Deci acum există o ‘Transilvanie’ în Lituania. De altfel acesta este şi unicul restaurant românesc pe teritoriul ţărilor Baltice (Lituania, Letonia. Estonia).

G.T.G.:  Dumneavoastră lucraţi la Televiziunea Lituaniană, la ‘Departamentul Minorităţi’. În ce măsură lituanienii fac distincţie între coloniştii ruşi, foştii ‘privilegiaţi’ ai Armatei Roşii şi celelalte minorităţi, inclusiv cea a românilor ?

L.A.B.:  Lituania, de 15 ani este o ţară independenta. Ea este de altfel prima, dintre ţările Baltice, care a declarat independenţa naţională  de fosta URSS. În 1991 Guvernul Lituaniei a declarat  “varianta zero” – toţi cetăţenii Lituaniei la un moment dat, au primit cetăţenia R.L. În Letonia  n-a fost aşa posibilitate şi compatriotţii noştri  până astazi n-au primit cetăţenia acelei ţări. Acum în Lituania locuesc reprezentanţii a 100 naţionalităţi, şi din ei, cetăţeni ne-lituanieni sunt circa 20. Cu15 ani în urmă, a doua etnie după lituanieni au fost ruşii, acum sunt polonejii,  apoi ucrainienii, bieloruşii. Deci mulţi ruşi au emigrat. La început în socitatea noastră au fost câteva familii de moldoveni militari, care au emigrat înapoi în R. Moldova. Şi patru persoane au emigrat în SUA, dintre basarabeni: Victor Cernătescu, Dumitru Ţurcanu, Jiulia Valuta şiValentin Valuta. Salutari multe lor.

    Dacă cunoşti limba lituaniană, doreşti să cunoşti istoria şi tradiţiile lituanienilor n-ai nici o problema, toţi te vor ajuta. Lituania e o ţară mică (circa  3 ml. locuitori), cu una dintre cele mai vechi limbi din Europa, şi lituanienii sunt un popor ambiţios. Probabil fără aşa ambiţie naţională o ţară mică nu poate exista.

G.T.G.: Ce părere aveţi despre decizia Bucureştiului de-a impune vize de intrare în Ţara Mamă a etnicilor români din Basarabia Bucovina de Nord ş.a. ? De ce credeţi că acest apartheid al românilor contra românilor este un lucru iresponsabil ?

L.A.B.: Vizele de intrare în România pentru etnicii români din Basarabia şi Bucovina de Nord este o catastrofă. Mai ales acum ( cum simt eu), când  s-a început un nou val al rusificarii R. Moldova. Nu ştiu cum s-ar putea rezolva acesta problemă, dar Ţara Mamă îi  pierde pe cei care o iubesc.

G.T.G.:  Ce părere aveţi despre decizia Chişinăului de-a schimba  titulatura liceelor “Româno-Francez  Gh. Asachi” si “Româno-German M. Kogălniceanu” în Moldo-Francez şi respectiv Moldo-German? De ce credeţi că acest apartheid al românilor contra românilor este un lucru iresponsabil?

L.A.B.: La Chişinău parcă toţi au uitat despre Marea Adunare din Piaţa Centrală, au uitat, că a fost cândva Frontul Popular, nu mai ascultă nimeni cântecele lui Ion şi Doina Aldea – Teodorovici. Doar nimeni n-a anulat legea din 1989 , de la 31 August cu privire la oficializarea limbii române şi revenirea la alfabetul latin. Şi sărbătoarea naţională “Limba noastră cea română” nu se mai sărbătoreşte. În schimb s-au înmulţit sărbătorile vinului. Problema liceelor e un absurd complet. Doar M. Eminescu n-a scris în doua limbi, a scris în limba română.

    Cred, că R. Moldova trebuie să fie reunită cu România, în caz contrar va fi o provincie a Rusiei. Din acest punct de vedere românilor (de pe ambele părţi ale Prutului), le lipsesc ambiţiile lituanienilor pentru o ţară unită şi liberă.

G.T.G.:  În ce măsură credeţi că prezentările stereotipe, des negative, de către mass-media din Lituania, a românilor şi a României/Moldovei, este datorată aroganţei şi în ce măsură este datorată ignoranţei ? Aţi notat o schimbare înspre bine, faţă de reprotajele de acum 10 ani faţă de România/Moldova şi faţă de cele prezente ?

L.A.B.: Lituania, ca toate ţările europene mici se trage mai mult către ţările mari şi economic puternice ca Marea Britanie, Germania, SUA. Interesul către România a fost întotdeauna mai slab. Luând in consideraţie canonul jurnalistic modern ”tot cei negativ e senzaţie”,  vă daţi seama ce ştiu cetăţenii Lituaniei despre România.  În anul 2006, am notat o schimbare spre bine. Am gasit unica firmă turistică, Amber Travel Sevice, care organizeaza călătorii în România. Turismul e cea mai binefăcătoare colaborare între ţările noastre.

    În 2004 o întreprindere din Lituania a construit după comanada românilor un pod modern, construcţie din metal, 250 m.( valoarea de câteva milioane de LT.) Podul a unit R. Moldova cu România peste Prut în regiunea Iaşiului. Lituanienii au construit podul timp de 3 luni şi a fost primul pod după o tehnologie nouă exportat în afara Lituaniei. Nu e simbolic acest fapt?

    Lituania timp de 2 ani este membră U E. La sfârşitul anului 2005 am citit un articol cum că  Lituania face investiţii în România. Intreprinderea “Europa Group Hanner” va construi în centrul  Bucureştiului blocuri de locuinţe, în valoare de 15 milioane euro. Pe cuprinsul  a18 mii metri pătraţi,( 100 de apartamente). Lituanienii doresc să facă şi alte investiţii în următorii 3 ani.

G.T.G.:  Ce aţi simţit în suflet când aţi  intrat în şi vizitat România pentru prima dată?

L.A.B.: Când am vizitat România pentru prima dată eram foarte fericită şi de faptul că în sfârşit am ajuns în Ţară, şi de faptul , că eram cu fiica mea Dorina.

    Sigur, că eram emoţionată şi am văzut relieful, natura, satele, oraşele, oamenii în toată frumuseţea lor.

    Mi se părea ca în vis că auzeam peste tot lumea vorbind o limbă extraordinar de frumoasă, limba mea de baştină şi eu mă simţeam mândră de limba română. În 2005 înainte de Crăciun am revăzut România ( recomandată de Ambasada României de astă dată), în componenţa delegaţiei oficiale cu Preşedintele R. Lituania, Valdas Adamkus. Am văzut frumoasa capitală – Bucureşti, toată în lumini. Şi am avut din nou  emoţii frumoase.

G.T.G.:  În America, mulţi români îşi pierd cultura şi limba lor şi a familiilor lor, în prima generaţie. De ce credeţi că ar fii bine totuşi ca românii să-şi păstreze şi dezvolte limba şi cultura de baştină, în paralel cu cea adoptiva şi odată ce-au emigrat în altă ţară?

L.A.B.: Limba, cultura şi tradiţiile- este cea ce ne uneşte pe noi toţi. Dar limba română e cel mai principal lucru. Dacă ştii limba română bine poţi să fii demn că eşti o părticica  a naţiunii române. Eu mă stradui să îmbib orice intonaţie  nouă, orice accent şi informaţie despre limba română, de la noi veniţii din Ţară.

    E un paradox, dar locuind în Lituania am invăţat mai bine limba română, decât locuind acasă.  Aici in Lituania avem ca MOTTO  cuvintele lui Geo Bogza: “Măreţia unei păduri este suma măreţiei copacilor ei. Demnitatea unei naţiuni este suma demnităţilor fiilor ei”.

G.T.G.: Cum puteţi fi contactată ?

L.A.B.: La Tel: 370 68732510 şi la emailurile:

lucia@centras.lt

lucia@palsatas.lt

G.T.G.: Vă mulţumesc!

L.A.B.: Şi eu vă mulţumesc !