"Acesta este un site care este făcut pentru a da gratuit ceea ce alţii … dau pe bani."

 

 

Motto: "Acesta este un site care este făcut pentru a da gratuit ceea ce alţii (şi aici mă refer la firmele de aşa-zişi avocaţi specializaţi în emigrare) dau pe bani. Mai mult decât atât: în forumul site-ului nostru oamenii pun întrebări şi află răspunsuri pentru care probabil ar trebui să-şi piardă ore în şir de căutări; se leagă prietenii între noi, între cei din Montreal şi cei de prin alte colturi ale Canadei sau chiar din România" – Romulus Stroe

de Gabriel Teodor Gherasim, New York

Gabriel Teodor Gherasim: Stimate dle. Stroe, daţi-ne vă rog câteva date biografice despre dvs!

Romulus Stroe: Am emigrat în Canada în anul 2002, împreună cu sotia şi cu o fetiţă ce în prezent are 10 ani. Am ajuns în Montreal venind din Bucureşti, chiar de ziua Quebec-ului

– St. Jean-Baptiste – 24 iunie.

G.G.: Ce este publicaţia "Quebec.Ro"?

R.S.: Ideea acestui site a plecat mai mult dintr-o lipsă acută de informare de care am suferit atunci când, în România fiind, m-am lovit de toate "semnele de întrebare" pe care le poţi avea în timpul procesului de emigrare. Am început să-mi pun pe hârtie toate etapele şi toată documentaţia de care am avut nevoie, să studiez un pic prin site-urile guvernamentale şi la final… a ieşit "Quebec.Ro". Acesta este un site care este făcut pentru a da gratuit ceea ce alţii (şi aici mă refer la firmele de aşa-zişi avocaţi specializaţi în emigrare) dau pe bani. Mai mult decât atât: în forumul site-ului nostru oamenii pun întrebări şi află răspunsuri pentru care probabil ar trebui să-şi piardă ore în şir de căutări; se leagă prietenii între noi, între cei din Montreal şi cei de prin alte colturi ale Canadei sau chiar din România. În câteva cuvinte, se înfiripă o comunitate de români mai mult sau mai puţin virtuală, pentru că nu puţine au fost ocaziile când aceste "prietenii" virtuale s-au transpus în realitate.

G.G.: Daţi-ne vă rog un scurt istoric al comunităţii româneşti din Quebec şi conexiunea

lui "Quebec.Ro" în acest context.

R.S.: Vorbind despre comunitatea de români, este sigur că ea există de mult mai mult timp, şi nu noi, cei de pe site-ul "Quebec.Ro" suntem cei ce o constituim (noi doar suntem o mică parte din ea şi nici măcar nu cred că în totalitate reprezentativă). As putea spune că românii aici există cam de pe la începutul secolului XX. O dată exactă, din păcate nu cunosc, tot ceea ce vă pot spune este că cea mai mare comunitate română din Provincia Quebec se află în Montreal şi împrejurimi. După anumite statistici, suntem pe undeva în jurul a 30,000-40,000.

G.G.: Ce personalităţi marcante româneşti locale ne puteţi menţiona?

R.S.: Nu de puţine ori comunitatea română din Quebec a lăsat ca din rândurile ei să iasă câte o personalitate. Şi dacă ar fi să ne referim numai la lumea sportului, îi avem ca exemple pe Leonard Doroftei, Lucian Bute sau Adrian Diaconu. Nu putem spune "români şi Montreal" fără să o pomenim pe Nadia Comăneci. Majoritatea celor ce află de originile noastre şi au apucat să o vadă pe Nadia îşi mai amintesc şi acum cu plăcere de ea şi de clipele magice de la Olimpiada din 1976, când Nadia a luat pentru prima dată în istoria gimnasticii, nota perfectă, 10.

    Dacă ar fi să trecem mai departe de lumea sportului, am trebui să-l pomenim pe arhitectul Daniel Hanganu, o personalitate în Montreal, un nume recunoscut în marile scoli de arhitectură de pe continentul Nord-American. Şi de ce să nu-i pomenim şi pe pictorii Tibor K. Thomas şi mai ales fiul său, Peter Krausz, care este şi profesor la Universite’ de Montreal, sau pe Cezar Brumeanu, organizatorul Festivalului Internaţional de Reggae din Montreal, sau pe Dinu Bumbaru, Heritage Montreal, responsabilul cu prezervarea Montrealului istoric, sau pe Catherine Pogonat, realizatoare la Radio-canada.

Lista este lungă şi sunt convins că orice as face, în mod sigur nu voi reuşi să-i cuprind pe toţi românii care au făcut sau fac ceva pentru noua societate care i-a adoptat şi, mai ales, nu uită să se mândrească… cu originile lor! Chiar şi din punct de vedere cultural avem cu ce ne mândri. Avem o celebră Piaţă a României, este drept situată într-un cartier format majoritar din portughezi, şi cu o statuie a marelui poet Eminescu ce a făcut deja, sunt convins, înconjurul planetei prin dimensiunile scandalului declanşat (s-au adus acuzaţii sculptorului statuii că şi-a permis licenţe prea abstracte şi abrutizante în crearea statuii celui mai mare ziarist şi poet român – n.r.).

G.G.: Ce îi determină pe români să imigreze în Quebec?

R.S.: Ceea ce ne-a determinat pe noi, cei mai mulţi, să ne stabilim aici, a fost în primul rând uşurinţa cu care se procesează actele şi durata relativ scurtă de timp (în comparaţie cu partea federală a Canadei) pe care o ai de aşteptat până la sosirea aici. În al doilea rând, europenismul şi atmosfera care te învăluie odată ajuns aici, nu se aseamănă cu nimic altceva din orice altă parte a Americii de Nord. Aici te simţi de parcă ai emigrat în Nord-America, dar în acelaşi timp parcă şi o bucăţică de Paris a venit aici, pentru a nu te simţi foarte rupt de lumea de unde ai plecat.

G.G.: Ce probleme mai marcante au imigranţii români în Quebec?

R.S.: Probleme de care ne lovim? Sigur că ele există şi vor exista pentru toţi care se încumetă la un astfel de drum. În primul rând este ruperea de casă, dificultatea de a te exprima cât de cât fluent în doua limbi străine, nerecunoaşterea decât cu mare dificultate a diplomei şi, fireşte, găsirea unui serviciu la nivelul calificării celor mai mulţi dintre cei care vin aici. Dar desigur, haideţi să nu mai vorbim despre asta, pentru că în mod sigur, şi voi, cei din SUA, v-aţi lovit de aceleaşi probleme ca şi noi atunci când aţi făcut acest pas al emigrării.

G.G.: Care a fost sau este aportul adus de autorităţile consulare româneşti în asistarea românilor din Quebec?

R.S.: Din păcate, ceea ce regretăm este faptul că nu avem un suport real din partea autorităţilor din România în acţiunile pe care le facem. Cele câteva asociaţii ale românilor din Montreal încearcă să se facă auzite, pentru ca Bucureştiul şi reprezentanţii săi de aici să ne sprijine, însă din păcate nu reuşesc să se impună în fata unor guvernanţi care, ca de obicei, mai mult ştiu să promită decât să facă. Ca de exemplu, problema permiselor de conducere obţinute în România. S-a întâmplat o dată, prin 2002, ca guvernul de atunci să "uite" să trimită documentaţia necesară reînnoirii acordului între guvernul de la Quebec şi cel din România în privinţa recunoaşterii acestor permise, şi de atunci aşa a rămas. Astfel că o dată ajuns aici te trezeşti ca şi un "începător" în ale şofatului, consecinţă ce se reflectă imediat asupra primei de asigurare sau asupra celor ce doresc să facă o carieră în condus.

    Încă o "mică" problemă a noastră, a celor de aici, ar fi faptul că nu avem o cursă de avion directă pe itinerariul România. Probabil că ai noştri guvernaţi, sau persoanele responsabile cu rentabilitatea Tarom-ului, au ajuns la concluzia că o comunitate de 40,000 de români nu merită o linie aeriană directă Montreal-Bucureşti sau Timişoara.

G.G.: Cum pot cititorii noştri să intre în contact cu dumneavoastră?

R.S.: Celor ce doresc să intre în contact cu noi, cei de aici din Montreal-Quebec, le putem recomanda să încerce forumul site-ului nostru, www.quebec.ro . Ar fi cea mai simplă şi rapidă modalitate de a ne cunoaşte şi de a vedea dacă şi mai ales cum ne putem ajuta unii pe alţii.

G.G.: Vă mulţumesc pentru interviu!

R.S.: Şi eu vă mulţumesc!