Procesul lui Darwin

Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

Teoriile materialiste îşi trăiesc ultimele clipe…

Teoriile materialiste îşi trăiesc ultimele clipe. Foarte curând se va recunoaşte faptul că atât scrierile sumeriene cât şi Biblia au descris cât se poate de corect modul în care s-a format sistemul nostru solar, precum şi felul în care viaţa a apărut pe Pământ. E o chestiune de timp, doar câţiva ani. Lucrările menţionate susţin că Pământul şi Cerul (centura de asteroizi dintre Marte şi Jupiter) s-au format din planeta Tiamat, care a fost  „tăiată“ de unul din sateliţii Planetei Nibiru. Atunci s-a transferat şi viaţa pe noua planetă Pământ. În acest sens, în lucrarea „A Douăsprezecea Planetă” (Editura Aldo Press, Bucureşti), Zecharia Sitchin scria următoarele:

„Dacă există cu adevărat o enigmă, aceasta este, cu siguranţă, apariţia vieţii pe Pământ. Acesta s-a format în urmă cu circa 4.500.000.000 de ani în urmă, iar oamenii de ştiinţă cred că, la doar câteva sute de milioane de ani după aceea, existau aici forme de viaţă primitivă. Mult prea devreme!

Există, de asemenea, o serie de indicii că cele mai vechi şi mai simple forme de viaţă, vechi de mai mult de trei miliarde de ani, posedau molecule de origine biologică şi nu nonbiologică… formele de viaţă care au apărut pe Pământ la un atât de scurt timp după ce acesta s-a format erau descendentele unor alte forme de viaţă anterioare, şi în nici un caz rezultatul unor combinaţii chimice între diferite elemente. 

Acest lucru sugerează că viaţa, care nu ar fi putut evolua foarte uşor pe Pământ, nici nu a evoluat aici… De ce există doar un singur cod genetic pentru toate formele de viaţă terestre? Dacă viaţa ar fi început în acea «supă» primordială, aşa cum crede majoritatea biologilor, ar fi trebuit să se dezvolte organisme cu coduri genetice diferite…  

A fost o coliziune celestă… În timpul acestei coliziuni, solul şi atmosfera favorabilă vieţii de pe planeta aceea au fost transferate şi planetei noastre… Organismele vii de pe Pământ au un conţinut mare de elemente chimice rare şi extrem de puţine din acelea care există în cantitate mare pe Terra, semn al provenienţei vieţii de pe altă planetă”.

Alte câteva păreri asemănătoare care sprijină cele de mai sus:

·         Hubert P. Yockey, teoretician al informaţiilor, care a încercat să aprecieze posibilitatea matematică a originii spontane a vieţii, a concluzionat în lucrarea sa „Teoria informaţiilor şi biologia moleculară” (Cambridge University Press, 1992) că informaţiile necesare începerii vieţii nu s-au dezvoltat întâmplător, fiind greu de imaginat că s-au produs fără intervenţia şi participarea unei inteligenţe cosmice superioare.

·         Fred Hoyle (1983), astronom de renume mondial, a susţinut că viaţa a apărut pe planeta noastră în urma unei călătorii interstelare.

·         Francis Crick, laureat al premiului Nobel, pentru descoperirea ADN-ului, în lucrarea  „Viaţa însăşi, originea şi natura ei” a afirmat că „viaţa pe Pământ a fost adusă aici de microorganisme de pe altă planetă îndepărtată, microorganismele călătorind în corpul unei nave spaţiale (Nibiru şi sateliţii săi sunt staţii/planete -n.a) trimise pe Pământ de o civilizaţie superioară, care s-a dezvoltat în altă parte, cu câteva miliarde de ani în urmă”.

·         Michael J. Behe (New York, 1996), în lucrarea „Cutia neagră a lui Darwin – sfidarea moleculară la adresa evoluţiei” a analizat complexitatea legăturilor moleculare din structurile care stau la baza proceselor vitale, care „sunt atât de spectaculoase încât reprezintă o lovitură de moarte pentru teoria darwinistă”.

·         Philip Johnson, în lucrarea „Procesul lui Darwin”, prezintă problemele şi golurile darwinismului şi neodarwinismului drept „incompatibile” cu adevărata înţelegere a naturii.

·         Recent, la 1 februarie 2007, pe www.techno-science.net, au apărut dovezi ştiinţifice în sprijinul celor de mai sus. Astfel, o echipă germano-britanică de astrobiologi, condusă de prof. Dieter Stoffler, vrând să verifice posibilitatea unui transfer al vieţii între Marte şi Pământ, a reprodus în laborator condiţiile impactului cu un asteroid, constatând ulterior supravieţuirea unei părţi a microorganismelor.

După un impact important, unele planete pot trimite spre altele roci care pot vehicula microorganisme, cu condiţia ca ele să fie spre interiorul acestora, care astfel le-ar proteja şi le-ar asigura condiţii de aterizare favorabile.

Cornelia Meyer, cercetător din echipa menţionată, a testat deci capacitatea de supravieţuire a microorganismelor şi lichenilor adăpostiţi în roci asemănătoare celor de pe Marte, în condiţii extreme de traversare a spaţiului. Ele au trebuit să suporte presiuni între 50.000 si 500.000 de atmosfere şi temperaturi de până la 1000 de grade C, arătându-se „uimitor de rezistente”, în acest fel putându-se demonstra posibilitatea transferului vieţii între planete relativ apropiate.

Foarte recent, pe data de 25 aprilie 2007, în toată lumea a venit anunţul despre descoperirea unei planete locuibile (Gliese 581 c), asemănătoare Pământului, iar pe data de 1 iunie 2007, s-a mai anunţat descoperirea a încă 28 de planete extrasolare (www.techno-science.net). Este abia începutul noutăţilor!

Date suplimentare pe Google la: www.darkstar1.co.uk/

 

Dr. Cristian NEGUREANU