…Fii omul epocii tale…
Rătăceam printre cuvintele unei cărţi când marele rege Nemed al celţilor, ce înseamnă „cel sfânt”, mi-a atras atenţia, alături de dureroasele afirmaţii ale autorilor E. Coarer-Kalondan şi Gwezenn-Dana: „Păcat este că la şcoală copiii învaţă unde trăiesc patagonezii, zuluşii sau kalmucii, dar se păstrează o tăcere ruşinoasă în ceea ce priveşte celţii, pentru a nu întina gloria divinului Iulius, generalul zăpăcit şi pederast, care a întreprins cucerirea acestora.” Anul acesta se împlinesc trei decenii de când noi, cei mai zburdalnici liceeni de la secţia reală, i-am cântat „Mulţi ani trăiască!”, la începutul orei în ziua de Sf. Nicolae, domnului profesor de istorie Nicolae Oprescu – cel mai iubit dascăl. Cu aceleaşi lacrimi în ochi şi azi retrăiesc acele clipe şi sper ca să pot merge pe drumul pe care domnia sa mi l-a întrezărit în rândurile pe care mi le-a dăruit la absolvire: „ Mergând pe drumul cinstei şi onoarei, drum bătătorit de înaintaşii tăi şi luminat de sfaturile educatorilor tăi, vei fi un demn urmaş şi un strălucit continuator a tot ce-i frumos, demn şi înălţător. Fii întotdeauna alături de adevăr, apărându-l cu fermitate; slujeşte-ţi cu devotament glia străbună, leagănul românismului; nu uita că ai pornit de jos şi, deci, slujeşte-i pe cei mulţi, care cred în tine. Fii om, în esenţă. Aceste rânduri se aseamănă cu o scrisoare de recomandare; nu mă decepţiona. Fii omul epocii tale.” Acum înţeleg sensul adevărat al termenilor ce se leagă în marama timpului de regele Nemed, cuceritorul din miturile irlandeze.
Am deschis DEX-ul şi am găsit următoarele etimologii: naştere din latină, neamţ din slavă, neam din maghiară, nod din latină. Fiecare fiinţă porneşte de jos pe calea vieţii şi evoluţiei spirituale, iar generaţie după generaţie tot de jos, din rădăcina adânc înfiptă în timp şi glia strămoşească, neamul s-a transformat în popor şi naţie. În suedeză ned înseamnă jos; de aici Nederland (Olanda), nedkomst (naştere) şi naste (cuib). Toţi aceşti termeni definesc originea, natura fiecăruia dintre noi – care n-ar fi completă fără un nume dat la naştere şi care ne face apropiaţi (naaste – apropiat, în olandeză) ca rude de sânge. Prin naasten (a naţionaliza), nageslacht (generaţia viitoare), nakomer (descendent), nakroost (urmaş), nest (cuib, sălaş), nestelen (a înnoda, a lega cu un şnur – conform sanscritului nahyati) şi nemen (a lua), limba olandeză contribuie la păstrarea unor vechi termeni şi ne ajută la înţelegerea limbii române. Da la naştere fiecare luăm un nume; poate de aceea nemen (a lua) se apropie de nume, iar fiecare grupare umană înrudită, cu acelaşi nume, formează un neam. În sanscrită, o limbă veche de peste 8.000 de ani, naman înseamnă nume şi este conform cu nomen (latină), onoma (greacă), name (engleză şi germană) etc. Are legătură cu sanscritul janman (naştere), janma-sthăna (locul naşterii) şi cu janitr (Născătoare) – ce a devenit în limbile europene genitoare.
În balada „Mânăstirea Argeşului” s-a păstrat limbajul arhaic, care ne ajută să înţelegem azi de ce noi spunem jos, şi nu ned. S-a spus gios (arhaic), adică la nivelul pământului – Gaea, care a devenit prefixul geo pentru un număr important de termeni legaţi de pământ, precum geologia. În acelaşi timp cuvântul sanscrit JA-NMAN conţine rădăcina termenului sanscrit NAMAN (nume) şi JA – rădăcina termenilor JA-DA (materie inertă, creaţia limitată în timp şi spaţiu) şi JA-GAD-AMBE (Mama universului – asemănător cu Mama Pământ sau Lutul biblic; gad asemănător lui God şi AMBE – ca şi ambi, ambele).
Astfel neam este totalitatea celor care poartă acelaşi nume, şi înseamnă că ne avem între noi prin nume şi gene. Familia arhaismelor despre neam este foarte mare. Locul de origine al celţilor este Europa Centrală şi erau vecinii geto-dacilor. În Egiptul antic predinastic (înainte de 3.000 îHr.) zeiţa creatoare din Egiptului de Jos se numea Neith, iar Nebethetepet este echivalentul feminin al zeului creator. Pentru ca totul să se lege şi mai mult, în sanscrită pentru „a lega” se foloseşte termenul nahyati, nadda, iar pentru „a se supune” namati. Prin apartenenţa la un neam, prin numele dat la naştere, eşti legat de tradiţia neamului – şi deci te supui (namati) ei.
Cele cinci milenii din lumea egipteană, alături de cele opt din lumea vedică, fără a sublinia aici şi acum legăturile cu Sumerul, mă îndreptăţesc să spun că termenii legaţi de neam sunt mult mai vechi decât invaziile romane ale lui Cezar sau Traian prin Europa. Se confirmă astfel, de acum zece mii de ani, existenţa poporului indoeuropean – ce s-a scindat în neamurile europene, iraniene, indiene, alături de vechii egipteni.
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.