Vremuri de volbura

Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

/Ritual de îmbrăcare a zborului*Ritual of Attiring the Flight/ Abolirea paralelelor*The Abolition of Parallels/ Vremuri de volbură*Times of Convulvus Arvensis/ Eclipsă totală de Soare*Total Eclipse of the Sun/    Mănuşă de fier* Iron Glove/ Se face fulger*Turns into Lightning/ Cu floarea-soarelui în ochi…*Sunflower in My Eyes…/ Pământ de aer*Earth of Air/ 

Ritual de îmbrăcare a zborului

Vântul vremelnic răsfiră
pletele râului până la cascadele
bobului de nisip –
şi-a rătăcit drum şerpiliniu de humă,
cel zădărnicit de pereţi gemeni –,
apoi ventuze de nori i se aştern
streaşină la biserica ochilor,
îi ning şindrila,
topesc lumânările brazilor,
prăvălesc aurul din icoane.
Între oglinzi de râu,
survolând poarta sărutului,
masa tăcerii
şi iarba-fiarelor,
iarăşi îmbrac cântările îngerite
în grăunţe întreţesute
pe urzeală de-azur…

Ritual of Attiring the Flight

The wind of celerity disentangles
the river’s locks deep
into cascading grains of sand –
it has cast away serpentlinear clay
footprints, hindered by twin walls –,
afterwards, plethoras of cupping clouds
conceive the eaves of the eyes’ church,
sift snow over the shingle roof,
melt away fir tree candles,
usurp the gold in the icons.
Between river mirrors,
soaring over the gate of the kiss,
the table of silence
and dogbanes,
I resurrect to attire the angels’ choir
in seeds entwined
along the azure warp…

Abolirea paralelelor

O femeie îşi împodobeşte amintirea cu fiorduri.
Un munte nu are partener de conversaţie.
O undă mângâie glezna-nrobită-n mreană.
Un păstrăv coboară din muntele râului.
O spirală învaţă regulile împărţirii.
Un ţărm se împrieteneşte cu nisipul.
O scoică răvăşită îşi caută perla.
Un bărbat devine pescar notoriu.
O mamă citeşte gândurile viitorului.
Un copac mobilează camerele de oaspeţi.
O rădăcină îşI priveşte fructele cu binoclul.
Un lift decolează întotdeauna de la ultimul etaj.
O fereastră fură priveliştea din timp în timp.
Un gând sprijină fruntea înclinată de vise.
O invitaţie la nuntă scrie biletul de adio.
Un oraş reconstituie drumul iederei.

Jungla a fost electrificată.
Singurătăţile nu se-ntâlnesc niciodată.

The Abolition of Parallels

Women beautify their memories with fjords.
Mountains enjoy no conversational partners.
Waves caress ankles enthralled by barbels.
Trout glide down the river's mountain.
Double helices study the division rules.
Shorelines make friends with fine sands.
Ravished oysters grope for pearls.
Males become fishermen of common knowledge.
Mothers read the future's mind.
Trees ecstatically furnish guestrooms.
Roots peer at their fruit through binoculars.
Lifts invariably take off from the latest floor.
Windows frames pinch the view at times.
Thoughts prop up foreheads leaned by dreams.
Wedding invitations write the farewell speech.
World cities revive the ivy road.

The jungle has been electrified.
Never will castaways be crucified.

Vremuri de volbură

Râurile ochilor codaţi
        învolburând urechea,
Întrebările rănilor în triunghi
        pitindu-se-n lunci de copci,
Păstăile amintitelor A, M, O,
        hrănindu-ţi deşertificarea piramidei,
Colţul mistreţului, fost-de-câmpie-acum-de-aur,
        trădându-şi căprioara,
Textul dactilografiat eclatant de sferic,
        sărind imberb peste rânduri,
Chemarea brumată-livadă-de-zarzări,
        cotrobăind încă-n izvoare…

Suntem îngereşti mâine-mâini, aripi yin-yang,
        forfotind pe claviatura mileniului,
Silabe scanate-n curcubeu,
        ţâşnind panere cu fructe,
Suflete-cămăşi împunse-n două verbe,
        împătimite-n patru,
Icoane-n busuioc de-alinat o turlă netrupească,
        încercând înaltul,
Două potire de zori-de-zori,
            nenuntite pe de-a-ntregul în vin,
Sol tot mai pur şi lebădă-n dulce volbură,
        îmbrăţişându-se tot-mai-alb,
            tot-mai-aproape-de-alb…

Times of Convulvus Arvensis      

Rivers of almond-shaped eyes,
        bindweed for the ears,
Queries of triunghiular wounds
        screened by everglades of sutures,
The pods of the insinuating A, M, O,
        nurturing the desiccation of your pyramid,
The wild boar’s fangs, formerly-rustic-now-golden,        
        betraying his doe,
The typed text sparkling spherically,
        unfledgingly skipping the lines,
The call of the hoar-frost-on-early-apricot-orchard,
        still rubbing the beginnings…

We are angelic morrow-moulds, yin-yang wings,
        flapping on the millennium’s keyboards,
Syllables scanned into the rainbow,
        sprouting baskets with fruit,
Soul-husks pinned on two verbs,
        four times more impassionate,
Icons in sweet basil to solace the incorporeal spire,
        reaching for the firmament,
Two chalices of the dawn-of-dawns,
        not fully wedded in the church wine,
An ever purer messenger in the azure and his swan
            in sweet Convulvus arvensis,
            embracing whiter-and-whiter,
            ever-closer-to-the-white…
 
Eclipsă totală de Soare

Forează eclipsa totală de Soare −
ploaie acidă îngrămădită pe nervurile mele chircite,
o nouă eră glaciară-n inele mă doare,
oare mi-au fost toate dor-clepsidrele vămuite ?

Tot mai desluşit vânturăm seminţe de înnegurare
din meduze de măzăriche măsluite cu vise voalate,
pleava spurcată zgâriată-ntr-un iatagan de strigăt
se plimbă regeşte pe bruma din cotloanele plate.
 
În aer încovoiat jucaţi deja de-a valma
prin antecamerele gloriei holbate pantomime,
frigul şerpuit intră pe coate în frunze, mai
desluşesc încă un prag şi merg ţinându-mă de mine…

Total Eclipse of the Sun                

The total eclipse of the Sun is drilling –
acid rain squeezing my dwarfed veins,
a further ice age is crouching my growth rings,
have all my love clepsydras lost their aims ?

Ever more distinctly we winnow seeds of mist,
fused from Medusa sleet and foul fogged reveries,
the vile chaff scratched in a yelling yatagan's wrist
is walking with kings on hoarfrost in flat cavities.

Curved atmosphere your ludicrous pantomimes,
higgledy-piggledy, in antechambers of goggled glory,
slithering cold elbows through leaves and hives,
I grasp the last sill, step higher, banishing worry…

Mănuşă de fier

Doamne, mi-ai pus pe umeri muntele de fier…

În galerii de epoci prea-nciudate,
mă sperie trădări din bătălii greu date
pe prag de secoli, în ciutură de ani,
n-aveam nici prieteni, nici duşmani,
şi-am scormonit în vânt
două rotiri cu Jupiter, mormânt
de Dac-Zalmox-Pandur
în gresie-mplântată tot mai sur,
în amfora cu grâne pentru steagul
de tot-mai-sus, m-a prins chiar dragul
de tot şi toate, de mai-ieri şi azi,
n-aveam unde să cad, coroanele-s de brazi,
de struguri, fragi, afine şi alune
şi văile roş îmbumbite îmi prevesteau a bune,
iar mi-au ţâşnit dor-lacrimi spre urechi,
de-a valma vin durerile-n perechi,
şi-am mers, opincile şi cicatricile-s obol,
nu m-am plecat destinului cu ochiul gol,
am bătut calea-monedă înmănuşată-n fier
cu chiote de n-am-să-pier, nu, n-am-să-pier,
şi am topit, în pas de dans, metalo-vrerea
chiar dac-amprenta ţipă în nervuri durerea…
Mi-ai pus pe umeri muntele de verb,
eu l-am schimbat în sol de cerb…

Mai este-un cuib de cuc pe brad în sus,
turna-voi apă-vie, ţi-arunc cheia şi… m-am dus…

Iron Glove

Oh Lord ! You've piled the iron mountain
upon my shoulders…

In galleries of much too spiteful ages,
frightful betrayals in battles, sanguinary sages,
in buckets of years, on threshold of centuries,
disquieted, having neither friends nor enemies,
I stirred the whirlwind's wrath, made more room,
till Jupiter twice blurred, delved legendary tomb
of Dacian-Zalmoxian-Haiduc, whetstone liquescent,
ashen end of tenacious path growing senescent,
engraved grain amphora bellies for highermost
Draco, I roughly craved for the magnanimous host
of one and all, the other day, henceforward, present,
there was nowhere to fall, fir crowns are crescent,
enamelled with grapes, strawberries, blueberries,
hazelnuts, red budding valley good omens carries,
look, love tears are gushing, bustling into my ears,
woes whistle and overwhelm the twin sears,
and I marched on, boot pinches and scars are mite,
hardly stooped to destiny's eye, long blind fight,
I coined the railroad, took up venomous gauntlet,
“I won't perish !”, rejoicing cheers were my trumpet,
I daintily smelted the iron will into dance steps,
although fingerprints shriek the pain in saps…
You've piled the verb mountain upon my shoulders,
I turned it into messenger of stag antlers…

There's one more cuckoo nest upwards the fir tree,
I'll pour water of life, dissipate, throw you the key…

Se face fulger

Nu putem poposi pe câmp fără piramide,
colinele sărace suferă de ozon
dublu rafinat…

Noi deznodăm firele iluziei de pir
din desişul aurei,
rupem acul ceasului de calcar
ce dă târcoale mantrei,
strigăm lumina din văzduhul ros de derme,
aruncăm tărâţele în golurile existenţiale,
ştergem din calendar anul
câinelui de foc fără şampanie,
tăiem în fâşii vântul de despărţire,
zăvorâm varanii dincolo
de tufe perforate-n dodii,
iscodim sub sigilii de bonsai,
răzbunăm clipa îngustă
din pendulul lui Foucault,
ducem marmura spre pleoape,
ridicăm îngerii până la cerc,
încrustăm miturile pe noptiere,
căutăm loc de mănăstire pentru regina-nopţii,
coasem crucea pe ie
sângerie, colilie, colibrie,
spălăm sandalele nisipului în lustru de poeme,
batem din aripi în ritmul sevei,
croim cuibare de mir pe lobi şi-al treilea ochi,
înnodăm proverbe albe la gâtul ciocârliilor,
privim sufletul ierbii cu ochiul liber…

Distanţa dintre noi se face fulger…
Aştept să-mi treacă stolul de fotoni pe la poartă…

Turns into Lightning

We cannot halt on a plain in want of pyramids,
barren hillocks suffer from refined ozone,
distilled twice…

We unknot the threads of the couch grass
illusion out of the aura thicket,
break the hands of the limestone clock
insinuating itself into mantras,
call for the light in the epidermis-eaten air,
throw the bran overboard into existential emptiness,
wipe out from the calendar the year
of the fire dog poor in champaign,
shred the parting whirlwind,
shut off the Komodo Dragons beyond
ridiculously punched shrubs,
pry into seals of bonsai trees,
avenge the tight instant
beaten by Foucault's pendulum,
guide the marble to eyelids,
elevate the angels to the rings,
engrave the myths on nightstands,
seek a place for the Angel's Trumpet cloister,
embroider the cross on the humming,
purple, snow-white folk blouse,
wash the sand's sandals in poem lustre,
flap our wings in the sap's rhythms,
build myrrh nests on lobes and the inner eye,
knot white proverbs at the skylarks' necks,
look into the soul of the grass in broad daylight…

The distance between us turns into lightning…
I hope the flash of photons will knock on my gate…

Cu floarea-soarelui în ochi…

Mă simt ferită de deochi…
Roua de clipe mă dezmiardă-uşor
de-a lungul frunzei degetelor,
cu povestiri de dincolo de nori,
de unde curcubeul zămisleşte zori…
Miezul mă poartă liniştit la răscruce,
sunt fruct de sferă oriunde m-aş duce…

Împodobeşte-mi dorul cu albine,
sămânţa coaptă-n spuza vremii să ne-aline
cu armonii din vara vetrelor,        
în floare să intrăm ca-ntr-un condor… !
Să mergem roata până va fi spirală
fără de humă, fără de râncedă spoială… !         

Cohortele de rău sunt spre apus,
pot traversa linia vieţii fără fus.
Negaţia se furişează în cutele durerii,
iubirea de cocs dă vamă tăcerii.
Cu floarea-soarelui în ochi,
fântânile n-au teamă de deochi…

Sunflower in My Eyes…

I feel the evil eye goes crosswise…
The moments' dewdrops gently caress me
along the leaves of my finger tree
with fairy tales from beyond the clouds,
where the diligent rainbow dawns moulds…
The core quietly comforts me at the crossroads,
I'm a sphere's fruit wherever my soul floats…

Adorn my heart's desire with swarms of bees,
time's lid-ripened seeds soothe bended knees,
with harmonies of summer hearths,
let stepping into flowers be a condor's birth… !
Let's tread the wheel into a spiral spinning
ignorant of clay and rancid varnishing… !

The wicked cohorts in mischief fail to kindle,
I can cross the lifeline without a spindle.
Negation stealthily recedes into tucks of distress,
the coke love pays tribute to voicelessness.
Sunflower in their eyes,
wells feel the evil eye goes crosswise…

Pământ de aer

Am făcut ocol-pământ,
anul greu întru lumină,
aripile mi le zvânt
şi mă despletesc de tină.

Am legat bulgări de vânt
într-o viaţă mădălină,
înspre crengi de lut suflând
respirarea mea velină.

{i-am adus copii din gând
pentru gheară de felină,
răsădind câte-un vers blând
peste partea mea de vină.

{i-am brodat cu tainic crâng
scoarţa inimii, divină,
sufletul-mi iar vindecând
sub o boltă acvilină.

Am făcut ocol-pământ
şi-am pierdut ora de-albină,
cu doi brazi grăbind în cânt
nobil-zborul de verbină…

Earth of Air

I rounded the earth's den,
a hefty year heavy with light,
I wished to dry my wingspan,
release the mud, let it sleep tight.

I loosely reeled clods of wind
along a gently lapsing life,
my tranquil breath splashed no splint
towards clay boughs striving to thrive.

And I brought offspring from thought
for insidious feline paws,
transplanting lines with balm fraught
over my string of fledging flaws.

I embroidered cloistered grove
on my heart's crust, most divine cast,
meliorating soul, I rove
under the vault's aquiline thrust.

I rounded the earth's den,
unawares notched the bee's nubile hour,
freed two firs gushing from glen
to staunch my flight with vervain flower…