Jurnalul meu

Poezii de Lelia Mossora

/Alergatorul de cursa lunga / Copie eterna / Dor / Gem frunze / Intoarce-ma!

ALERGATORUL DE CURSA LUNGA

Alergam…

Alergam…

Sa ne descoperim pe noi

In noi insine…

Sa descoperim

Ce se ascunde

Dincolo de

Eu si Tu.

Alergam si nu vedem

Decat rareori

Rasaritul sau apusul soarelui.

Alergam

Si nu simtim parfumul asezat pe flori

Intre sarutarile diminetii.

Alergam si nu deosebim

Ochii celui de langa noi

De seninul cerului.

Amestecam mangaierile

Cu adierile vantului,

Soaptele de iubire

Cu murmurul valurilor

Presarate pe tarm

In dantele albe de spuma.

Alergatori de cursa lunga –

Incercam

Sa vedem capatul drumului

Printre lut si stele,

Printre pietre si zborul pasarilor,

Printre trunchiurile mestecenilor – lumanari in noapte

Si Calea Lactee obositor de alba,

Printre lacrimi si zambete ,

Pierderi si…regasiri,

Deziluzii si concretul  atat de rar atins …

Printre cautari si NEsperanta.

Si mereu suntem pustiiti

Ca un desert fara oaza,

Ca o vara fara ploi,

Ca o casa fara icoana la care ne inchinam in copilarie,

Pustiiti de tot parfumul atingerilor cersite mereu,

Pustiiti ca

Un drum fara capat

Si…

Toate astea…

Pentru ca

Am crezut ca concretul se poate pastra

Fara sa avem grija

De aripa unei pasari calatoare

Ostenite

De prea multul zbor

Deasupra lumii…

COPIE ETERNA

                                

Spre tine vin

purtand soarele pe umarul drept.

A ramas acolo

de ieri,

de cand tu ai aparut

odata cu mirajul trezirii mele

dintr-un somn

crezut definitiv.

    

Spre tine vin

ca spre a doua mea nastere.

Zambetul tau

mi s-a intiparit pe fata.

Ochii tai s-au adapostit

sub fruntea mea.

Gura ta a devenit

jumatatea absenta pana acum

a rodiei mele insetate.

Palmele tale au uitat sa mai plece

de pe fruntea mea.

Unde ma cauti ?

Sunt aici ducand  cu mine

rani de dor,

tinand in mana

fluturii albastri ai noptii

in care ne atingem

doar sufletele.

Unde ma cauti ?

Sunt aici

umbland cu talpile goale

pe linistea de manastire… asternuta

intre noi.

Sunt aici cernandu-mi privirea  

pe fruntea ta obosita

de asteptare.

Sunt aici sa inteleg

de ce se ivesc zorii atat de tarziu.

Sunt aici

sa te invat adevaruri

ascunse in seminte de mac.

Nu ma mai cauta !

Am devenit copia eterna

a fiintei tale.

DOR

                                                          

Clipele

curg

greu…

Picura

in suflet

tacerea,

durerea,

timpul petrecut

singur.

Ploi de toamna

sterg

urmele  pasilor

tai …

Frunzele iti acopera

sufletul.

Aleile pustii

inca

mai asteapta

umbrele noastre

tinandu-se de mana,

cutremurandu-se

de prea multa

frumusete

din noi,

cei

care

am redescoperit

intrebarile

de la 17 ani.

Raspunsul lor

suntem

NOI,

EU

si

TU.

GEM FRUNZE

                                             

Gem  frunzele toamnei

despletite pe alei…

Sangele doare trecand

dincolo de mine

in trupul tau

atat de aproape incat umbra lui

ma spala

de pacatul

de a te fi cunoscut.

Gandurile mele

te mangaie

in somn,

in somnul acela care nu mai vine,

care doar pleaca

mereu

si mereu…

asemeni

vantului

care imi umbla

prin amintirile

atat de goale

si de fara de sens.

O usa se tranteste!

E usa de la camera

sufletului tau ! E goala !

Atat de goala

incat

aud doar ecoul

NECUVINTELOR  tale

spuse mult prea tarziu…

Intind mana

sa te ating

si nu te mai gasesc…

Esti atat de departe

ca lutul se mira

ca te-a nascut

strain de mine

si steaua ta cazatoare

a uitat

pentru ce te-ai rugat

cand s-a stins acolo, pe cerul

drumurilor tale

pustiite de dor

si speranta…

Buzele mele te cauta –

parfum bolnav de mine –

in fiecare floare

pe care ai asezat-o cu vorbele tale

la fereastra

iubirii mele adolescentine

sosita atat de tarziu…

asemeni NECUVINTELOR tale.

INTOARCE-MA !

Alerg de atata timp

Dupa sufletul tau

Sa pot patrunde in toate

Ungherele lui

Si sa le gasesc

Pline

De numele meu,

De privirea mea,

De urma buzelor mele,

De sangele meu trecut

Prin venele tale

Devenite atat de transparente pentru mine.

Alerg de atata amar de clipe

Dupa umbra ta

Pe care nu mai credeam

Sa o mai pot saruta.

Imbraca-ma in caldura trupului tau

Si intoarce-ma din drumul

Pe care merg singura

Doar eu si gandurile mele

Care ma dor atat

Incat unghiile mi se infig

In carne fara voia mea.

Am devenit demult

Un mort viu

Care nu-si mai aminteste nimic

Din prezent

Ci doar aleile de castani

Ridicand castele in cinstea pasilor nostri

Atat de adevarati

Si care vin de undeva

Din trecut

Si dintotdeauna…

Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Articole Populare

To Top