Jurnalul meu

patrid 4

Casa noastră plină era o burtă de pământ şi înalte poveşti de iubire ne adunau pe noi, unii cu alţii prin ea.

4. Acasă   

 

Casa noastră plină, movilă de lut cum era,  cu înalte poveşti de iubire ne aduna pe noi, unii cu alţii prin ea.

Cerul părea că nu există, târziu am aflat că azurul ar fi culoarea care subit ne înghiţea.

În fiecare an, aproape, plecăm câte unul fără să ştim a ne-nturna în burta casei noastre.

Mama rămâne cu ochi mari de clopote care bat în fiecare zi, necontenit, pentru toţi plecaţii din noi. 

Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Articole Populare

To Top