“Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor” (Matei 5, 3)
de ce n-aş lua sacoşa verde
burduşită – şi n-aş da votul meu
pe băutură – dacă nu-mi ţine nici de foame
şi dacă pân’la urmă tot mi-l fură
morala nu se scaldă la mine în osânză,
dar nici la ei nu s-a scăldat vreodată –
oricui i-ai da puterea asta blestemată
nu te alegi cu nicio brânză
ne blestemă poporul că-i maculăm
esenţa – şi nu-i în asta nicio fală –
o zi însă din foamea noastră ancestrală
adesea face diferenţa
dau votul meu pe-un colţ de pâine
pe-o bere şi pe-o legătură de cârnaţi –
căci timpul muşcă din morală ca un câine
atunci când foamea te-nghionteşte în ficaţi
……………………………………………………….
a doua zi vom regreta, bade Ioane,
şi ne-om căta în buzunar de bani –
cu o sacoşă goală şi un pustiu de foame
nu vom mai prinde şansa asta peste patru ani
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.