OM, MOARTE, ARTĂ
ce poate fi mai ilogic – şi
nepotrivit la culoare cu
cerul – decât existenţa
unui om
a fi galant cu stelele – şi a-ţi viola
propriul suflet: pe ce plită-ncinsă la
roşu – a căzut sămânţa lui
Prometeu
prea mult bocet – la poalele
Câinelui: mai demn este
a despica – dintr-o singură lovitură –
înnodatul cu sine
Măr
legaţi – ca de-un catarg (izbăvitor de
sirene) – de Marele Orb – urechile noastre fiind
desfundate – aşteptăm să cineze din noi – cinica
Artă
***
VIZIUNE DE PERSPECTIVĂ
înveninat de-atâta risipire
nu vrea nicicum deşartă proslăvire:
prea mult ar fi nedrept şi deocheat
dar tot nedrept – nimic din cât ai dat!
…cine să stea cântaru-n astă fire
a-l ţine-n echilibru ideal?
când vezi atâta crimă şi-umilire
şi vezi limbricu-n tronul cel regal
când vezi albina zdrenţuită-n zbor
căzându-şi cerul de-aur în nămol –
geniul silit să bea cucută din pocal
iar pajura-n văzduh cum se sufocă
sau marinari măcelărind o focă –
îţi ceri – nebun – vacanţă din „real”!
***
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.