Îţi aud mâinile
cum pipăie conturul la vise
şi le aşază pe rafturi în stele
care încă n-au răsărit.
Se aude cum închizi uşa,
cari după tine geamantane,
cu toate ănfrângerile de până acum.
Cum te apropii se scutură ninsorile,
dimineţile albe de aşteptare,
îşi lipesc florile de geamul ferestrei,.
în tâmple parcă-mi bat clopote surde
Se deschide poarta destinului
pe care-l poftesc să intre,
Moş Crăciun cu sania nopţii.
Te înconjor cu daruri şi sunete de stele
aflate acum pe acoperiş,
sania pleacă lăsând vraişte atâtea bucurii
în odaia cu brad impodobit
unde iubirile noastre vin şi trec.
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.