Jurnalul meu

iarnă în Ghetsemani

 


 

e iarnă așa cum sunt om

și ninge așa cum mi-e foame

axa lumii străpunge mai departe Călcâiul

chiar dacă eu nu sunt acolo

și nici iarnă nu e

e doar Ghetsemani împărțit în metri cubi de gheață

 

timpul nu ține seamă

se plimbă prin mine cu umbrela deschisă

cântând

ultimele vorbe vor fi spuse întotdeauna ieri

după care buzele coboară înlăuntru pentru a da socoteală

 

e frig așa cum nu vreau eu să dorm

și e pustiu așa cum numai Dumnezeu ne știe

Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Articole Populare

To Top