Din ochii mei, pe mâna ce te strânge,
Curg lacrimi reci de-a vântului bătaie
Se scurg încet, din cerul care plânge,
Pe geamuri, picăturile de ploaie;
Din ochii mei, pe mâna ce te strânge,
Curg lacrimi reci de-a vântului bătaie
Şi arde-n mine-un dor care mă doare –
O flacără ce lacrimi n-o vor stinge –
Şi curg întruna, parcă şi mai tare,
Şi mâna mea încă te mai atinge;
Şi îmi e frig de dorul tău ce arde
Dar ochii mei s-au stins de-o veşnicie:
O lacrimă se scurge, o mare o cuprinde
Şi amintirea ta e tot mai vie
Iar glasul tău se pierde-ncet în noapte
Şi-a ochilor mei ploaie răsună-n al meu gând:
Te văd venind dar tu eşti mai departe
Şi mai rămâne marea în ochii mei plângând…
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.