Jurnalul meu

despre natura situaţiei

 


 

Vreme cu fumuri. O creastă retează linia ferată pe care vine alene, ca şi când s-ar interesa de vreo istorie de-o parte şi de cealaltă a lumii, o locomotivă atât de veche. Pufnind la fiecare sută de traverse pe când mestecă flăcări de fachir pentru care vâlvătaia pe limba-i piere. Oho, uite-o cum intră prin olanele roşii ca prin asfinţit. Şi mă tem şi închid ochii şi aştept să mă zguduie un zgomot, mă stropşesc în suflet cum ai crăpa un bulgăre şi mă ia cu frig. Botul ei adulmecă şinele ieşind din acoperişul care sângerează uşor pe obrazul orizontului. Dintr-odată, câteva căuşuri de nori împrăştie cristale mărunte ca de sare. Aerul geme, se sforţează de durere, începe să se mişte de pe o parte pe cealaltă, devine nervos. Prin globul de sticlă în care este închisă lumea aceasta cât un ochi aruncat în treacăt, acvilonul suflă, şterge apoi cu mânecile să mă vadă bine, dar eu m-am pus la adăpost sub propriul omăt.  

Şi cerul ăsta plin de coşuri ca un adolescent cu haina descheiată şi mâinile în buzunare mă priveşte de parcă aş fi eu de vină că suntem în criză. Dar eu n-am mişcat un deget, am urmărit totul de după perdele şi am cârcotit, recunosc, atunci când era musai, cu nişte aşa-zişi care mi-au stâlcit zilele tot transmiţând ştiri de felul acesta de sub un nuc rămas pe drumuri de când mă ştiu eu locatar al vieţii mele, acum la numărul 30. Şi am zis jos ăia, afară ăilalţi, dar cine să-i fi bătut pe umăr, cine să-i fi tras la răspundere, la noi în cartier e plin doar de înjurături şi de gunoaie. Oamenii, câţi au mai rămas, au ieşit şi nu s-au mai întors de-o graniţă bună.

Ceva s-a schimbat de-a binelea. Pe străzi, fulgii manifestează, s-au adunat cu miile, se vânzolesc, strigă, şuieră printre dinţi, s-au înmulţit în faţa gardurilor de protecţie. Se dezlănţuie, în rafale trag în stânga, apoi în dreapta şi la centru, în toţi. Se năpustesc pe mansarde, de-acolo îşi trâmbiţează disperarea, nemulţumirile, dispreţul. Au devastat vitrine, bănci, monumente, s-au încolonat şi mărşăluiesc. Nu mai vor să fie călcaţi în picioare. Nu!

Azi, aproape inspiraţi, au învârtit hora unirii!

Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Articole Populare

To Top