PREA MULT ŞI PREA PUŢIN
prea multă spermă azvârlită la canal
prea mult străin în laptele de mamă:
e jalnic să devii din om – semnal
şi rău – când muntele – nisip se farmă
ai fost scăpat din pântec – în hazna
şi garnisit: bulbuci de râs prostesc…
nu eşti slăvit de păsări – o cazma
îţi ţine loc de Arborele-obştesc!
n-ai limbă-n gură – ci foşniri de şarpe!
gargariseşti văzduhul de pe ape!
asfalt – în loc de cale spre lumină
Cain multiplicat – absurd – vermină!
…unde eşti, unde – Codru-Dumnezeu?
respir cenuşi – din ce în ce mai greu…
***
BUREŢI PÂNDITORI
miros de greu-al-pământului
bureţii: stingheri
bănuitori pânditori şi bâlbâiţi de sfială – ies de după
un trunchi de copac – fără fală – şi
mă-ntreabă – în şoaptă
îndelungită – hodorogită – clefăită – câte şi
mai câte – despre
mersul prin văzduhuri al stelelor – văzduh şi
stele pe care ei – din pivniţa vintrelor (având-o gazdă pe
bufniţa răstigniţilor
asfinţiţilor nopţii) – nu le vor vedea niciodată
nu – niciodată – de-acolo – dintre spaimele pitite-ale
lutului slutului – atât de
trist – mutului – nu se va vedea
scrisul de foc de pe coperţile
văzduhului
duhului
***
DESCÂNTEC DE CARACATIŢĂ
caracatiţă – blestemată spurcăciune suită
ispitită
dinspre beznele mării – spre ceaţa de lumină a
pământului: niciodată brazii munţilor – pe care
tu i-ai încolăcit – cât mai aproape înfăşurat de inimă – de spuma
Stelei din Izvor – n-or să-şi încapă oceanele de
mireasmă în vintrele tale – niciodată n-or să sune în struna
gîndului tău cleios – năclăit
prăpăstios
ei – brazii – tot în struna
soarelui şi a lunii – vor şopoti
noapte şi zi – iar
cetinile lor vor vibra
când vor înălţa – de aur punte
prin văzduh: podeţ de raze extaze – pe care Poeţii şi
Orfeu – să cânte – stih în stih – rimă în
rimă – rouă în rouă – cu
Dumnezeu pe din două
***
DESCÂNTEC DE MUNŢI
mărăcine de poveste
şuierată printre creste
a muntelui veste
din ceţi de pădure
din iernile sure
din paseri stârnită
în stele oprită…
…lumini de paing
doar pe-aici se ning…
ninge-o iară
tu vlăstară
de ocară
răsărită-n ochi de vară
din cleştar
arde iar
dor de vis
fără hotar
te-ai scornit din crai de vifor
fulger din guşă de prihor
şi-ai aprins amar
iarba de zadar
zamfir de trifoi
la nunta în toi
zeii mici cei doi
şi-a venit o slută
o bufniţă mută
şi-a tăcut tăcerea
şi-a orbit durerea!
dintre ploi
flori de sloi
am suit în munţi
pe cărări de frunţi
doara doarelor
maica norilor
şi a descântărilor
acolo-i lumină
Dumnezeu suspină
peste-o apă lină –
în cercure crină!
***
DESCÂNTEC DE LER
trec prin nori
plânset – sori
de foc – în
flori: gârbovit
Dumnezeu s-a scoborât
din coliba cerului – să
culeagă – dintre ghimpi
pe vii câmpi
lumina şi
iarba Lerului
să fie senină
fără frâu de zbor şi plină
orişice stupină:
fiica Domnului
Albină
să fie văzduhului
împărăteasă – soaţă rază
Lerului: din
nori de mătasă – Mirii
să işte fermecat foc
la mijloc
Duhului
de nori Stuhului – şi
fără-de-poartă
Fericirii
Dumnezeul Cerului
Tatăl Lerului
rouă să dăruie vieţii – şi
lumină Gerului
***
LÂNGĂ SIHĂSTRIE
din mireasma oilor
creşte iarba zorilor:
colo – pe runc
stă născut un prunc
scutec de sulfină
şi râs de lumină
lângă sihăstrie
lină isihie
de Sântă Mărie
creşte-o colilie
***
vânt sunând
pe strai de cânt:
sub troiţa în trei ape
s-ascund stelele să scape
sub cetina de munţi mici
s-ascund trei crai venetici
călărind pe trei furnici
lumina de iarbă deasă
n-a ştiut nicicând de coasă:
lămpile de păpădii
la bordei de Sân’ Mării
a venit pribeag de seară
coborând din cer pe scară
şi sub coastă sângerând
şi din rane luminând
sihăstria Bradului
la troiţa Vadului
a deschis îndată poartă
Celui dezbrăcat de soartă
şi-a intrat în sihăstrie
Hristosul de colilie
de se luminară munţii
până sus – la Vâlva Frunţii
***
lirioară de poveste
mult a fost – puţin mai este
licuriri de rugăciuni
grădinarii de minuni
vin feciori din covălii
mii şi mii
de vii făclii:
veste-aduc din runc în runc
despre-acum crescutul Prunc
şi când au ajuns în creastă
s-a deschis în cer fereastră
unde Maica-n îngrijare
aprinde o lumânare
să vină pe fir de rază
Fiul plecat din amiază
şi pe scara de lumină
suie sânge fără vină
suie roua rugăciunii
toate treptele minunii
ard spre cer ciulini şi crini
Floare cununată-n spini
în nuntă de fulgerimi
în roiuri de heruvimi
arde focul de ursite
peste apele vrăjite
***
sihăstrie sihăstrie
unde Hristul tot învie –
în rugare şi amin:
pleacă-un crin şi vine-un crin!
…mânurile înfloresc
când cuvintele urnesc!
***
LA MOALE UMBRĂ DE BRAD
la moale umbră de brad
picături de zei tot cad
picături ca lumânări
luminând pitiş cărări
şi din vaduri de pâraie
nălucesc de zâne straie:
liturghia munţilor
sub straja vultúrilor
strună de vânt susură
paseri-îngeri cântură:
în altarul dintre nori
cunjurat de stele-flori
slujesc Hristos şi cu Luna!
…arde miresme păuna…
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.