Jurnalul meu

Cu mii de braţe vreau…

 


 

Sunt un copac şi ceru-n mâini il ţin
inima-mi respiră-ncet prin frunze
sunt scara de urcare spre divin
şi coborârea tainică de unde

cu mii de braţe vreau să-mbrăţişez
nemărginirea clipelor din şoapte
pământ să iert şi-oftatul să-l aşez
pe vântul ce-mi presară dor în noapte

iar rodul anului să-l simt crescând
arzând în oxigenul din natură
o umbra verde fie-mi jurământ
că dăruiesc iubirea fără ură

şi în lumina caldă nesfârşită
poveşti ţesute –n unde să descopăr
de fericire mută năpădită
cu cerul vieţii vreau să mă acopăr…

Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Articole Populare

To Top