căderea

popas la strânsoarea timpului,
 acolo
 unde
 azvârliţi de pe înălţimi,
 ne uităm uimiţi unii la alţii,
 ne observăm reciproc:
 ochii împăienjeniţi,
 mânile scrântite,
 picioarele rupte,
 sufletele sfărâmate.

 "să bem ceva, a spus bărbatul cu tatuaj în formă de şarpe, pe umăr,
 să ne întărim! "
 ţuica,
 votca, 
 coniacul,
 chiar şi spirtul medicinal au dispărut de pe rafturi.
 
 a două zi, durerile erau mai mari.
 
 "luaţi câte o viagra, ne-a îmbiat frumoasa dezbrăcată,
 vom face dragoste şi durerile vor trece că fumul."
 aşa am făcut.
 a doua zi,
 ochii erau mai împăienjeniţi,
 mâinile-mai scrântite,
 picioarele-mai rupte,
 sufletele-mai sfârtecate.
 
 "cel mai bun dintre noi  să vină, să ne îngrijească" a spus bătrâna cocârjată.
 printre orbi,
 ciungi,
 ologi,
 împietriţi
 nu s-a găsit niciun doctor.
 
 "să plecăm pe urmele Singurului,
 care
 ţine 
 cu
 ochii,
 mâinile,
 picioarele,
 şi sufletul Lui
 căderea"
 a spus ascetul.