Aici noi, Brancusi

Nu sunt aici doar fire de mătase

Nici peste masă nu-i faţă de Damasc

Pe Masa noastră veche a Tăcerii

Doar lemul inelează vîrstele puterii.

Nu curge-n cupe vinul de Malaga

N-avem nici cupe-n fildeş încrustate

Noi bem din lutul viu al neuitării

Un vin de ţară, bun, in Poarta sărutarii.

Nu ne dansează fete din seraiuri

Nu sunt nici gladiatori să ne salute

Noi, ascultăm o zicere din naiuri

Din fluiere, din inimă doinită –

Aici, la poale de Coloană infinită !