Un altar şi o carte
Când doctorul Teodor Gherasim s-a lansat în analiza microcosmică şi macrocosmică a ortodoxiei româneşti din America, avea şi experienţa empirică a co-făuririi -dintr-o speriată minoritate de români ortodocşi, din Nord-Vestul American-, a singurei biserici de stil maramureşan din Oregon, cât şi a unei “tradiţii” de familie care includea dăruirea de pământ pentru biserica satului din partea înaintaşilor săi, de pe timpul Sfântului Ştefan cel Mare. Atât biserica din Grăniceştiul natal, cât şi biserica din Portlandul adoptiv, stau ca mărturisire durabilă a voinţei şi dorinţei românilor de biserică şi de comunitate străbună. De ce dar a fost necesară şi o analiză macrocosmică a ortodoxiei româneşti din S.U.A.?
În cartea domniei sale apărută recent în limba română la Editura Granada din Bucureşti, în condiţii de grafică excepţională şi cu poze documentaristice rare, Dr. Gherasim ne răspunde la întrebare: “pentru că fără această analiză de ansamblu, n-am înţelege miracolul spiritului românesc din America.”
Sub titlu modest de “Biserica Ortodoxă Sfânta Maria –cu o incursiune in istorie-”, Dr. Teodor Mardare Gherasim ne prezintă de-a lungul celor 200 de pagini ale cărţii următoarele subiecte: Primul altar românesc de pe coasta de Nord-Vest a Americii; Episcopia Ortodoxă de la Vatra-Michigan; Românii Ortodocşi din America în libertate-Românii Ortodocşi din Patria Mamă în captivitate; Profetism românesc post-exil, diasporă şi refugiu; De la crucificarea în masă a creştinilor sub Nero la distrugerea bisericilor de orice fel sub Stalin; şi Mărturii despre existenţa lui Cristos sub comunism.
Cartea este dedicată preoţilor martirizaţi de comunişti, în special memoriei părintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa (21 de ani de închisoare comunistă).
Acestor preoţi eroi şi des daţi uitării, -care sunt ascunşi şi în ziua de azi istoriei şi tineretului creştin românesc, de către “vechii-noii” preoţi trădători, care cu sau fără epoleţi de securişti sub sutană, au fost şi au rămas ierarhii bisericii ortodoxe româneşti din |ară şi nu numai-, Dr. Gherasim le dedică această carte care însumează lungi săptămâni de cercetare, multe luni de muncă asiduă pentru analizarea materialelor de documentare şi o sinteză a peste 80 de resurse bibliografice.
O altă dedicaţie a cărţii spune: “Tuturor românilor ortodocşi, catolici, protestanţi, şi de alte denominaţii religioase, împuşcaţi în timp ce încercau să treacă Dunărea înot şi pescuiţi de grănicerii iugoslavi, după barajul hidro-energetic de la Porţile de Fier, Turnu Severin. Ei zac în gropi comune şi în cimitire neştiute de nimeni.”
Pe 29 aprilie 2006 avea loc sfinţirea unui vis împlinit: “Biserica Românească Sfânta Maria din Portland”. Era de fapt o încununare a 20 de ani de “zămislire” a ceea ce este azi o bijuterie maramureşană în mijlocul unui oraş, unde secolul XXI american se întâlneşte în fiecare duminică cu Mediul Ev românesc. Fără ajutor de la stat, de la domnitori sau de la bogătaşi, Sfânta Maria primeşte azi o comunitate crescândă de români nou-veniţi, care poate nu pot să înţeleagă ce a motivat o mână de compatrioţi ca să creeze această oază de românism bizantin, în ciuda obstacolelor externe şi interne cu care s-au confruntat de-a lungul decadelor. Dr. Gherasim explică acest miracol românesc în această carte.
Biserica care are azi locaş de rugăciune adus şi instalat din Carpaţii Daciei din România eternă, mai are acum o sală socială, o bibliotecă, un cenaclu, o şcoală religioasă de copii, o tabără şi scenă pentru manifestări cultural artistice şi chiar un Festival Românesc.
În 1986, fondatorii bisericii se întâlneau prin case private pentru liturghii, cănd Mitropolia de la Vatra se mai îndura ca să mai trimeată sporadic prin Oregon pe câte vre-un preot călător. Mai apoi au început să se roage la liturghiile româneşti prin spaţii împrumutate, închiriate sau altfel date românilor de la biserici ortodoxe greceşti, ucrainiene, americane, siriene ş.a.
Eventual, după discuţii cu mai mult sau mai puţin cântec, comunitatea a început să finanţeze venirea de preoţi ortodocşi români din lagăre de refugiaţi sau chiar din State, dar fără statut de imigrare legal. După un periplu de preoţi care veneau pe banii comunităţii, se speriau de starea precară a comunităţii şi invariabil plecau din sânul comunităţii la biserici “surori” care aveau bani şi îi cumpărau cu contracte mai substanţiale (cazuri de biserici greceşti), mica comunitate a ajuns ca să fie şi ruptă în două de preoţi care nu vroiau să ÎMPARTĂ altarul Sfintei Marii, ci ca să îl DESPARTĂ şi să aibă fiecare “bisericuţa” lui.
Dacă Dr. Gherasim descrie cu sensibilitate şi mâhnire aceste “incidente”, o face totuşi cu detalii care necesită aprecierea şi mai mare a miracolului chemat Sfânta Maria; asta pentru că în ciuda acestor peripeţii, care fiecare în parte ar fii putut da peste cap existenţa acestei biserici, n-a fost distrusă din voia Domnului şi a încăpăţânării membrilor fondatori ai bisericii, care pur şi simplu au “îndrăznit” ca să creadă în justeţea, frumuseţea şi necesitatea acestei biserici din Portland.
Pe lângă “caii troieni” ai comunităţii, un altfel de obstacol a periclitat manifestarea acestei biserici ortodoxe din Portland: românii de alte denominaţii ‘creştineşti’. Un caz tipic de racolaj neo-protestant printre românii ortodocşi a trăit pe pielea proprie chiar Dr. Gherasim: venit ca să lucreze pentru menţinerea familiei sale, a fost angajat la Portland de către români penticostali, care după puţină vreme i-au condiţionat menţinerea slujbii de “convertirea” sa la “pocăiţi”. Dr. Gherasim şi-a dat demisia spunând: “Nu mi-am apărat religia de comunişti în |ară ca să mi-o vând la pocăiţi în America”.
A lucrat mai apoi până la pensionare dând meditaţii la matematică sau lucrând manual la servicii cu americanii, unde nimeni nu-i condiţiona serviciul de…dezicerea de ortodoxie.
Departe de a răspunde cu “ochi pentru ochi” Dr. Gherasim menţionează în cartea dumisale cum atât din respect faţă de românii neo-protestanţi care au suferit teroarea comunistă, cât şi din spirit creştinesc, acesta l-a încurajat pe băiatul său Gabriel, care transmitea singurul program radiofonic românesc de pe Coasta de Vest, “Vocea Mioriţei-KKEY 1150AM”, ca să includă printre invitaţii programului său atât preoţi cât ŞI pastori neo-protestanţi, demonstrând prin asta un spirit ecumenic din care poate au învăţat şi alţii.
În capitolul dedicat Episcopiei Române de la Vatra, autorul face o incursiune în zorile comunităţilor ortodoxe româneşti din S.U.A. care din 1902 au dat comunităţii până în prezent trei episcopi: Î.P.S. Sale Moruşca, Trifa şi Popp. De relevat este cazul episcopului Moruşca, chemat sub pretenţii false în România şi căruia i s-a interzis revenirea în America de către comunişti pentru 19 ani, pentru că acesta a refuzat colaborarea cu ei. De asemenea, când episcopul succesor, Valerian Trifa, a refuzat la rândul său ca să devină unealta comuniştilor în S.U.A., internaţionala comunistă i-a înscenat la comanda lui Ceauşescu un trecut anti-semit (măsluială confirmată mai apoi de Mihai Pacepa) şi a fost folosit guvernul american pentru a-l deporta din S.U.A. in Portugalia, unde a şi murit.
Dr. Gherasim face o paralelă între cazurile de episcopi români din S.U.A. care au fost pedepsiţi că n-au colaborat cu comuniştii şi alţi episcopi şi ierarhi români asasinaţi, exilaţi “intern” sau “extern” , pentru că au refuzat că să-şi trădeze credincioşii puterilor temporale ale timpurilor lor: episcopul Dosoftei al Moldovei exilat în Polonia; episcopul unit Micu al Transilvaniei, exilat la Roma; episcopul Puiu al Transnistriei, exilat la Paris; episcopul Popovici din Oradea, exilat “intern”; episcopul Mihălcescu asasinat; patriarhul Nicodim exilat “intern”; episcopul de Huşi Leu, asasinat; şi mulţi alţii menţionaţi detailat în cartea Dr. Gherasim.
“Resacralizarea Lumii” atât de candid şi profund descrisă şi propusă de ortodoxul român, Profesorul Mircea Eliade, este acel spirit care menţine dorinţa românilor de-aşi aduce cu ei biserica strămoşească oriunde s-ar găsi în lume, inclusiv în America noastră.
Această “dimensiune zamolxiană a Traciei sau a Daciei antice…a României ortodoxe de azi” (Dr. Gherasim, Pg. 99), explică dorul de reîntregire cu |ara Mamă, pe care românii ortodocşi o regăsesc cel mai adesea în sânul Bisericii Mame.
Această dorinţă şi dor a fost speculată la maxim de către vârful de lancie a Bucureştiului comunist, sub forma Episcopiei “Misionare” din Chicago. Aceasta, îmbibată de preoţi aprobaţi de securişti, a acţionat în deschisă competiţie cu mai anti-comunista episcopie de la Vatra, deşi şi aici au fost şi rămân destui infiltraţi de-ai Bucureştiului, după cum ne informează Dr. Gherasim.
Acesta ne mai descrie în carte atât conotaţiile sociale din România a mişcării de reînoire ortodoxă “Rugul Aprins”, cât şi atrocităţile prin care comuniştii i-au supus pe preoţii martiri, precum cazul stareţului Daniil Sandu Tudor, care: “…a murit la zarca de la Aiud, după patru ani de torturi şi bătăi, fiind printre cei care au purtat lanţuri pe toată durata detenţiei.” (Dr. Gherasim, Pg. 105).
Autorul face o incursiune şi în rusificarea bisericii româneşti din Basarabia, unde până nu de mult, conform cercetării arhimandritului Roman Braga: “cele 20 de mănăstiri voievodale au fost transformate în cluburi, iar crucile biericilor date jos. Mănăstirea Condriţa –ctitorie a lui Alexandru cel Bun- devenise sală de dans, mănăstirea Căpriana, -zidită de Sfântul Ştefan cel Mare-, era sediul unei gospodării colective, iar în biserica mare a mănăstirii Curchi, se predau cursuri de zootehnie.” (Dr. Gherasim Pg. 107). Ar mai fii de adăugat că Moscova deţine aceste lăcaşuri de cult prin şantajuri şi acte de violenţă, sub umbreluţa chemată ademenitor drept “Mitropolia Moldovei” (sic!).
Impactul captivităţii ortodocşilor din România a fost trăit şi suferit şi de către românii din America, care în primul rând plecaseră în exil ca să scape de persecuţiile comuniste. Dr. Gherasim, un fost deţinut politic şi care a venit el însuşi pe viza de refugiat politic, descrie în carte ipostaze de mare tandreţe, solidaritate şi suferinţă a celor lăsaţi ca să poarte în exil crucea şi steagul neamului înrobit în România. Departe de-a fii “părăsit” ţara, refugiaţii dădeau un exemplu de mare curaj când luau lumea în piept cu –câteodată- “luxul” a două valize de persoană şi cu gândul la cei dragi lăsaţi în spatele Cotinei de Fier.
Profetismul românesc post-exil, este un capitol dedicat comparării “profeţilor” români a căror idei s-au adeverit din 2000 încoace: refacerea organigramei mitropoliilor, episcopiilor, vicariatelor, etc. de la bisericile românilor din Timoc, până la cei din Transnistria; condamnarea comunismului şi a preoţilor turnători de către Biserica Ortodoxă Română; purificarea Bisericii de elementele comuniste; repunerea în memoria, iconografia şi istoriografia Bisericii a adevăratelor sale valori, cum ar fi a preoţilor martirizaţi în închisorile comuniste; implicare Bisericii în apărarea românilor nedreptăţiţi în România, prin teritoriile încă ocupate de străini şi restul Lumii; propagarea valorilor daco-române şi a civilizaţiei daco-române în lume.
Prin recunoaşterea valorilor adevărate creştine, ortodoxe şi daco-române, biserica din |ara Mamă va amplifica făclia de credinţă şi loialitate pe care românii din S.U.A., precum credincioşii Bisericii Sfânta Maria au făcut-o de peste 20 de ani.
Autorul conclude prin a sugera reactualizarea unor cursuri academice creştin-ortodoxe româneşti, precum cursul profesorului Teodor M. Popescu, care în perioada interbelică preda la Bucureşti “De la Nero la Stalin”, un material de enormă valoare istorică şi spirituală, unde Biserica şi Statul erau arătate ca două feţe ale aceleiaşi monede româneşti: instituţii de educare şi de apărare a poporului român.
Pentru a comanda cartea la $ 20 în S.U.A. îl puteţi contacta pe autor la: Dr. Teodor Gherasim Tel: (503) 590-2410, sau la emailul:
Pentru comenzile din România contactaţi pe inginerul Aurel Gherasim din Putna la Tel: (011) 4023 041 4180.
Dr. Gherasim este autorul unor colecţii impresionante de cărţi, articole, eseuri şi interviuri făcute pe durata a 50 de ani în Romănia, Italia şi S.U.A.
Cartea sa “Microeconomie” publicată de Editura Economică şi déjà la a 10 ediţie este parte din curriculumul studenţilor de economie de la universităţile din România. Pentru cartea sa “Astride 2 Worlds” (Călare Pe 2 Lumi), Dr. Gherasim a fost numit “Man of the year” (Omul Anului) în 2000, de către Universitatea Cambridge. Iar atât cartea sa “Ancient Dictators and Modern Tyrants” (Dictatori Antici şi Tirani Moderni), cât şi “Astride 2 Worlds” ambele publicate de Editura Author’s House, sunt lecturi obligatorii pentru ofiţerii americani din Forţele N.A.T.O. care sunt trimişi la bazele americane din Europa.
Pentru mai multe detalii sugerez vizitarea paginei de web a autorului:
http://www.bestbitesbuys.com/ldpress.html
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.