Efraim Halevy – Omul din umbră – Rao – 2007
“Bărbaţilor şi femeilor din Mossad care nu sunt niciodată lăudaţi în public şi al căror nume rămâne necunoscut, al căror curaj, devotament şi profesionalism şi-a adus o contribuţie indescriptibilă şi unică la securitatea statului Israel şi la apărarea lumii libere.”
Spionajul internaţional a fascinat numeroase generaţii de-a lungul istoriei şi continuă şi astăzi să incite. Mossadul, serviciul de informaţii externe al Israelului, s-a identificat pe parcursul anilor cu destinul statului evreu, reuşind să schimbe cursul istoriei prin acţiunile de multe ori extraordinare pe care le-a regizat. Integrat perfect în sistemul administrativ, Mossadul a primit în permanenţă sprijing guvernamental, fiind considerat întotdeauna un element esenţial pentru supravieţuirea populaţiei. Israelul a demonstrat întregii lumi ce înseamnă tenacitatea, reuşind să se nască şi să reziste cu stoicism într-o lume arabă ostilă. Reuşind să facă faţă atacurilor şi presiunilor politice externe, Mossadul a devenit garantul imuabilităţii statului evreu, reuşind să se transforme pe parcursul deceniilor într-un judecător de anvergură mondială.
Efraim Halevy, director al Mossad între 1998 şi 2002, încearcă să arunce puţină lumină asupra mecanismelor ascunse care determină până la urmă viaţa fiecăruia dintre noi. “Omul din umbră” oferă o perspectivă inedită, pătrunzând adânc în organizarea agenţiei şi insistând asupra capitolelor importante din istoria recentă a Orientului Mijlociu. Israelul a fost perceput întotdeauna în zonă ca un arbitru, reuşind să tempereze spiritele. Procedeele folosite nu au fost de multe ori corecte din punct de vedere politic, iar Halevy acceptă asta, fără să încerce să caute scuze. Politica nu poate fi înţeleasă prin prisma eticii simple, pentru că politica presupune întotdeauna conjuncturii complexe. Nu vom cunoaşte niciodată toate informaţiile de aceea nu vom putea niciodată să ne formăm o opinie exhaustivă.
Abordând problemele din perspectiva experienţei proprii, Halevy ne oferă un jurnal al spionajului internaţional, insistând pe diplomaţia rafinată care a reuşit de multe ori să salveze situaţii aparent fără ieşire. Oamenii politici se dezvăluie, putem observa defecte umanizante, obsesii, acţiuni hazardate. Autorul reuşeşte să distrugă mituri, însă învăluie evenimentele într-o eleganţă discretă. Eşti martorul unor evenimente în faţa cărora fiecare dintre noi rămâne pe gânduri: “Aceste observaţii referitoare la fundalul acţiunilor sunt, aşa cum gândesc eu, esenţiale pentru oricine ar dori să înţeleagă natura performanţelor Israelului pe scena internaţională în cei treisprezece ani scurşi între războiul din Golf şi războiul împotriva Irakului. La momentul distrugerii celui de al doilea Tempul al evreilor din oraşul sfânt, Ierusalim, atât tradiţia, cât şi istoria, au înregistrat că evreii erau împrăştiaţi în cele patru colţuri ale pământului. Când a sosit momentul restaurării suveranităţii naţionale evreieşti asupra “Ţării Biblice”, cei rămaşi în exil s-au întors din peste şaptezeci de ţări de pe tot globul şi s-au adaptat treptat pentru a da caracterul naţiunii reînsufleţite. Se poate spune fără să greşim că implicarea Israelului în atâtea aspecte ale vieţii internaţionale a fost rezultatul caracterului său, a capacităţilor şi a valorilor deosebite, a revendicărilor imperios necesare la acest moment al istoriei lumii.”
Stilul direct al naraţiunii facilitează înţelegerea. Halevy nu apelează la noţiuni filosofice complexe, rezumându-se la a descrie posibilităţi. Judecăţile nu pot fi absolute, fiecare acţiune este în esenţă relativă. Iată de ce cartea nu oferă sentinţe ci doar ipoteze, concentrându-se asupra evenimentelor reale şi mai puţin asupra supoziţiilor. Nu are rost să ne gândim la ceea ce ar fi putut să fie când prezentul este aproape şi ne copleşeşte, nu trebuie să sperăm într-o iluzie când putem observa clar că mijloacele deţinute nu ne vor permite să o atingem. Lucid, pe alocuri cinic, Halevy nu exclude greşeala, însă învaţă să o accepte ca pe o parte integrantă a oricărui sistem.
Experienţa directă înseamnă lipsa bibliografiei. Evenimentele sunt relatate în viziune proprie, fără ca autorul să apeleze la descrieri teoretice fundamentate exlcusiv pe zvonuri. “Omul din umbră” devine astfel o incursiune frustă în istoria Mossadului, răpind din exagerări însă oferind în schimb informaţii solide, pe baza cărora alte şi alte legende se pot naşte. Patriotismul este evident, fiecare pagină este încărcată cu mândria naţională specifică evreilor. Halevy insistă pe lupta perpetuă şi mai ales pe poziţia din prima linie ocupată de Mossad.
Întregul volum arată aidoma unui tablou. Cititorul descoperă pe parcurs imaginea, recompunând fragmente, intrând din ce în ce mai mult în hăţişul informaţional specific timpurilor noastre. Mozaicul ilustrat de Halevy defineşte în esenţă relaţiile diplomatice internaţionale, unde deciziile cele mai importante sunt discutate până la epuizarea celui mai mic amănunt. Teama, intrigile, rivalităţile, asasinatele, toate joacă un rol important în această lume ascunsă: “Interacţiunea personalităţilor
descrise în acest tablou restrâns al dosarului iordanian este, din punctul meu de vedere, reprezentativă pentru ceea ce se întâmplă în această parte a lumii – slăbiciunile naturii umane, geloziile, rivalitatea şi inerenta neputinţă ca două persoane să poarte coroana în acelaşi timp – toate au jucat un rol pe scena istoriei într-un mod care aminteşte de epoci apuse. Preocupările avute pe parcursul carierei de ofiţer de informaţii timp de patruzeci de ani, fascinaţia pentru natura şi comportamentul uman sunt cele care m-au condus la cele mai mari succese şi la cele mai îngrozitoare eşecuri.”
Aborând istoria recentă şi reminiscenţele acesteia, Halevy oferă o carte actuală. Putem înţelege mai bine deciziile politice, putem percepe importanţa covârşitoare a relaţiilor internaţionale şi putem vizualiza raporturile firave care păstrează scena internaţională în echilibru. Fără să se teamă de consecinţe, Halevy trage un semnal de alarmă în privinţa ameninţărilor teroriste. Lumea modernă trebuie să îşi înfrunte proprii demoni pentru a putea construi un viitor durabil. Informaţia este bunul cel mai de preţ al noului mileniu şi trebuie să ştim cum să o obţinem.
Exprimarea este lejeră, apropiindu-se foarte mult de cea orală. Ai impresia că Halevy îţi spune o poveste. Evenimentele, chiar dacă nu sunt tratate în ordine cronologică, se succed cu naturaleţe. Mecanismele de decizie apar clar, observăm motivele şi consecinţele acţiunilor, totul fiind explicat pe îndelete, simplu, accesibil. Fără să vulgarizeze, Halevy reuşeşte să se apropie de public, oferind informaţii preţioase camuflate în spatele unei acţiuni antrenante, care te împinge într-un labirint aparent nesfârşit. Neofitul asistă la propria iniţiere şi descoperă încetul cu încetul o lume pe care poate că nici măcar nu o intuia.Raporturile politice actuale ţin cont invariabil de istorie. Fiecare stat are o istorie pe care nu o poate renega. Fără să maximizeze importanţa trecutului, Halevy încearcă să înţeleagă şi să justifice mecanismele care au condus la situaţia conflictuală din Orientul Mijlociu. Războiul răpeşte vieţi, iar masacrul poate fi uneori justificat printr-o simplă decizie de salon. Dacă vrem să evităm în viitor conflictele trebuie să învăţăm ce înseamnă toleranţa. Şi pentru a face asta este bine să ne întrebăm, cu toată seriozitatea, în ce direcţie se îndreaptă lumea noastră: “Rareori în istoria recentă s-au mai întâlnit tranzacţii atât de ciudate şi arareori preţul a fost atât de mare. La începutul acestei cărţi am pornit de la Bagdad şi de la personajul cheie – Saddam Hussein – , care înfrunta uraganul revoluţionar şiit provenit din Iran. Hussein era pe atunci salvatorul lumii arabe moderate şi a intereselor vitale ale Statelor Unite în acea regiune. Cincisprezece ani mai târziu, Washingtonul sărbătorea victoria asupra Uniunii Sovietice şi îngenuncherea finală a imperiului sovietic împreună cu talibanii şi bin Laden ca mini-eroi ai celor cincizeci de ani de Război Rece, care fusese în sfârşit câştigat. Iar acum – quo vadis? Încotro ne îndreptăm? În război şi pace, diplomaţia şi negocierile sunt atât ştiinţă cât şi artă. Lumea de azi are nevoie de puterea ştiinţei şi aptitudinile artei ca niciodată înainte, dar, dincolo de toate acestea, este mare nevoie de meşteşugul celor din serviciile de informaţii, care este mai mult artă decât ştiinţă. Multe dintre cele care urmează pot fi obţinute doar prin metode clandestine iar terenul trebuie studiat şi înţeles de adevăraţii experţi în ştiinţa şi arta informaţiei. Dacă diplomaţia este arta posibilului, informaţiile sunt meşteşugul imposibilului. Iar viaţa a devenit mai imposibilă decât în oricare alt moment al istoriei umane.”
Efraim Halevy ne oferă o carte captivantă, o privire sinceră asupra unei istorii pe care nu o vom cunoaşte niciodată în totalitate. O privire în spatele cortinei, o incursiune într-o lume ascunsă. Tratând probleme politice complicate, Halevy reuşeşte să ofere în acelaşi timp o acţiune antrenantă, transformând cartea într-una de succes şi garantându-i astfel o plajă largă de publicuri. Te simţi învăluit de personaje, simţi cum istoria capătă sens. Ocultările sunt eliminate şi, deşi este evident că nu oferă decât o parte a informaţiei, Halevy impresionează prin sinceritate. Totul pare un joc, iar tensiunea, insuportabilă pe alocuri, este disecată şi percepută printr-o perspectivă rece, distantă. Făuritorii istoriei trebuie să rămână rezervaţi, să se detaşeze de opera lor. Efraim Halevy reuşeşte să facă asta şi ne oferă o lume a umbrelor umană, fără a îi răpi însă din măreţie. Mossadul este pretutindeni şi trebuie să ne obişnuim cu asta. O carte care poate fi redusă la un îndemn. Viaţa devine din ce în ce mai complicată şi doar noi putem alege de care parte a cortinei dorim să fim. Informaţia există şi poate fi a noastră. Trebuie doar să ştim ce vrem să facem cu ea…
Bibliografie
Efraim Halevy – Omul din umbră – Rao – 2007
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.