Dincolo de Brancusi

Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

„Dincolo de Brâncuşi” e titlul recentei cărţi reeditate şi revizuite a poetului clujean Horia Muntenus…

„Dincolo de Brâncuşi” e titlul recentei cărţi reeditate şi revizuite a poetului clujean Horia Muntenus, carte tipărită la prestigioasa editură Gedo din Cluj-Napoca. Poetul Horia Muntenus este un mai vechi analist al operei şi vieţii marelui sculptor din Hobiţa. Aş putea spune că şi-a legat tainic şi subiectiv viaţa personală cu aventurile iniţiatice ale lui Constantin Brâncuşi spre esenţa sculpturii, ca şi experienţă a primordialităţii.

 

S-au scris atâtea studii şi cărţi despre Constantin Brâncuşi încât te poţi întreba retoric ce mai poate aduce nou un autor contemporan. Horia Muntenus, care-l cunosc ca un poet total ce refuză orice compromis cu ierarhiile sociale -, preferând solitudinea creatorului decât compromisul funcţionăresc al confraţilor -, are un simţ special, aproape haric, de a interpreta opera lui Constantin Brâncuşi.

 

Cartea lui Horia Muntenuş poate fi abordată ca o transcendenţă şi ca un reper meticulos ştiinţific al operei lui Brâncuşi. Cu o prefaţă antologică a lui Constantin Zărnescu, care surprinde exemplar căutarea lui Horia Muntenus pe urmele iniţiaticului Constantin Brâncuşi spre cheia simbolistică a naţiunii şi universului din izvorul „revoltei fondului autohton”, cartea se prezintă ca o cercetare riguroasă ce se păstrează în legile unei abordări obiective.

 

Deşi contemporanii l-au perceput pe Brâncuşi ca un avangardist al formelor, fapt accentuat de prietenia sa cu dadaiştii Tristan Tzara şi Marcel Iancu, suferind pe această chestiune ostracizarea regimurilor totalitare fascist şi comunist ca artist „degenerat”, poetul Horia Muntenus ne oferă cheia interpretării operei brâncuşiene pornind de la izvoarele milenare traco-dacice. „Pasărea Măiastră” sau „Coloana Infinitului” sunt esenţializări ale ideii umanităţii către Dumnezeu. Sculpturile lui Brâncuşi reprezintă de fapt întoarceri în arhetip şi în tradiţional, în ideea de zbor a omului către dumnezeire. Brâncuşi e prezentat ca summa sculptorului ţăran român de la Hobiţa în căutarea formelor pure şi iniţiatice de a ajunge la oul primar al naşterii prin geneza dumnezeiască. Acest lucru inedit îl surprinde genial Horia Muntenus în interpretarea sa exhaustivă asupra vieţii şi operei lui Constantin Brâncuşi. „Coloana fără Sfârşit este o frază care îl deschide pe om lui Dumnezeu. Dumnezeu coboară prin ea până la Om, pentru a-l ridica la Sine. Când sculptează în lut şi în lemn, Omul îşi aduce aminte de sine cel muritor şi de Dumnezeu cel Nemuritor. Dumnezeu îl aude şi îl îmbrăţişează pe Om ca pe copilul său şi-l ia la sine spre alinare, în bucuria întâlnirii. Coloana Infinită exprimă cu adevărat întâlnirea tatălui cu Fiul.”

 

Studiul lui Muntenus ne trimite în antichitatea tracică şi orfică considerând opera lui Constantin Brâncuşi ca şi o continuare firească a primilor sculptori din ceaţa istoriei care au sculptat celebrul „Gânditorul de la Hamangia”, statuetă de lut găsită de arheologii români după moartea marelui sculptor. Expresia artistică de acum 5000 de ani este o legătură iniţiatică, peste timp, cu opera lui Constantin Brâncuşi. În fapt, Constantin Brâncuşi nu a făcut decât să continue cu talent şi har opera milenară a primilor sculptori născuţi la începuturi, când zeii se întâlneau cu muritorii la o poveste pe muntele Kogaion. Originile milenare indo-europene ale ideii de frumos şi dumnezeiesc s-au perpetuat în istorie atingând plenitudinea şi perfecţiunea prin opera lui Constantin Brâncuşi, recunoscută ca cea mai originară şi originală de către marii specialişti în artă.

 

Horia Muntenus ne oferă şi o cronografie a receptării operei lui Brâncuşi după moartea acestuia. E interesant cum opera sculptorului din Hobiţa a fost un factor catalizator şi de sinteză a intelectualităţii române dinn ţară şi diasporă. Brâncuşi prin opera sa a răzbit graniţele impuse de regimuri şi ideologii şi a legat prietenii culturale între intelectuali de stânga sau de dreapta în misiunea de a duce mai departe profeţia „ţăranului” din Hobiţa. Cartea lui Horea Muntenus se înscrie în opera integratoare a istoricilor români Nicolae Densuşianu şi Nicolae Miulescu de a developa simbolurile strămoşeşti, ca trimiteri misterioase peste veacuri, despre leagănul celei mai străvechi civilizaţii din Europa. În acest cadru simbolic şi mitic Constantin Brâncuşi este perceput ca un sculptor care ne-a readus esenţele în mijlocul vieţii moderne pentru a nu-l pierde pe Dumnezeu. Prin acest studiu complex, poetul Horia Muntenus se consacră ca un cercetător harnic şi vizionar şi ca un brâncuşolog febril în căutarea mesajului iniţiatic din opera sculptorului de la Hobiţa.