Amestecul în treburile interne, indiferent ce caracter are, nu a rezolvat niciodată vreo problemă, ci din contră a condus numai la conflicte şi războaie..

 

Langenthal, 24 mai 2008. În această seară tîrzie, programul german de televiziune 3 SAT a oferit un interviu deosebit de interesant cu fostul cancelar german Helmut Schmidt (cancelar al Germaniei între 1974-1982) pe tema de actualitate: Olimpiada 2008 din China şi Minoritatea etnică tibetană. Boicot sau nu?

 

Cîteva date din viaţa d-lui Helmut Schmidt: Născut în Hamburg în 1918! 1937 – diploma de maturitate, 1949 – facultatea de stiinţe economice. Serviciu militar în 1939. În 1940 absolvă Şcoala de Ofiţeri din Berlin cu gradul de Locotenent major. Luptă pe Frontul de est: 1941-1942. Luptă pe frontul de Vest: 1944-1945. Prizonierat la britanici: Aprilie – August 1945. În 1958, ofiţer în armata germană, avansat la gradul de maior. În vara anului 1936, vara Olimpiadei, ia parte la marşul „Adolf Hitler” de la Hamburg la Nuernberg, la Congresul Partidului nazist NSDAP. El făcea parte, precum mulţi alţi tineri, cu toate că nu era nazist, din organizaţia „Tineretul Hitlerist”. Anul acesta d-ul Schmidt va implini 90 de ani. El trăieşte cu soţia dînsului, Hannelore, camaradă de o viaţă, în Hamburg şi are o fată care trăieşte în Anglia.

 

Tot interviul s-a bazat în general, cu mici excepţii, exclusiv pe tema impunerii de condiţii unor state în problemele minorităţilor etnice, ajutoarelor „umanitare” şi probleme generale economice şi politice. D-na moderatoare, o persoană cu experienţă în interviuri politice, încearca să facă o paralelă între Olimpiada 2008 din China şi Tibet pe deoparte, iar pe cealaltă parte cu Olimpiada 1936 din Germania. Domnul Schmidt este întrebat, dacă nu crede că Olimpiada a fost folosită în 1936 în scopuri propagandistice naziste. Răspunsul domnului Schmidt a fost clar: NU. Pentru tînărul Schmidt, Olimpiada din 1936 a fost o bucurie a sportului, chiar dacă nu avea bani să-şi cumpere un bilet de intrare pe stadion. Răspunsul se pare că a prins pe doamna moderatoare nepregătită, căci reacţia de reţinere a fost evidentă.

 

În timpul interviului domnul Schmidt, ca deobicei, a fumat un pachet întreg de ţigări şi a mai tras şi pe nas praf de nicotină. O energie incredibilă pentru vorbitul îndelungat, perfect coerent, direct la obiect şi concentrat. Nu altfel decît acum  30 de ani!

 

Domnul Schmidt atrage atenţia asupra pericolului de a pune condiţii Chinei şi nu numai Chinei ci oricărui stat în politica lui internă. Egal dacă-i convine Vestului sau nu. Amestecul în treburile interne, indiferent ce caracter are, nu a rezolvat niciodată vreo problemă, ci din contră a condus numai la conflicte şi războaie. Domnul Schmidt dă exemplul „cazul Cosovo” şi „bombardarea Belgradului” pe care-l clasifică ca agresiune împotriva unui stat suveran şi independent. Răspunsul domnului Schmidt corespunde total cu declaraţia unor generali germani şi ofiţeri britanici, participanţi la războiul din Serbia.

 

O fizionomie neschimbată, pe care o cunosc din anul 1977. Nu am locuit nici departe de domnul Helmut Schmidt în Hamburg. Absolut, printre puţinii politicieni germani care au reuşit să mă impresioneze. Un om deosebit de inteligent şi cu bun simţ. Temperament nordic. Un om lent, care-şi cîntăreşte bine cuvintele. Un social-democrat pur, fidel filozofiei sale, fără să-şi schimbe „linia” în funcţie de interese şi după cum „bate vîntul”. Un om de înalt caracter.

 

Domnul Schmidt consideră că şi în spatele aşa ziselor „ajutoare umanitare” se ascund intenţii şi acţiuni „imperialiste”. Exemple nu a dat în acest sens. Pentru domnul Schmidt toate acestea sînt considerate amestec în treburile interne ale unei ţări, cu efecte imprevizibile în ceea ce priveşte pacea, stabilitatea şi bunăstarea popoarelor afectate. El exclude orice fel de amestec în treburile interne ale unei ţări, indiferent de motive, fie ele reale, fie artificiale. Evident, doamna moderatoare după fiecare răspuns se arăta nemulţumită, dar respectul pentru respectatul cancelar al Germaniei nu i-a permis vreo replică.

 

Constatări clar definite şi reale ale unui mare politician democrat. Nu am fost membru al Partidului Social Democrat, ci din contră, cînd am venit din România eram antisocialist. Cei peste 30 de ani trăiţi în Europa de Vest îmi permit însă acum să confirm constatările d-lui Schmidt.

 

În continuare domnul Schmidt tratează problema monopolului bancar impus omenirii de piaţa bancară americană şi piaţa bancară engleză. Considerentele d-lui Schmidt şi-au găsit aplicabilitate totală şi cu succes în cazul României. Şi numai al României! Motivul:  entuziasmul românului pentru a tot ce este vestic. Nici cei care au iniţiat aceste diversiuni statale nu au sperat la un asemenea succes.

 

Sub paravanul „Drepturilor Omului”, „Drepturilor minorităţilor etnice”, „Autonomie locală”, „Autonomie religioasă”, „Nerentabilitatea intreprinderilor”, „Retrocedarea proprietăţilor”, etc., s-au ascuns acţiuni vestice de diversiune statală bine planificate, în numele „Democraţiei Vestice”, pentru dezmembrarea României, eliminarea unui potenţial concurent economic şi transformarea României într-o piaţă de desfacere vestică. Nici măcar vecinul României, Bulgaria nu a căzut în această capcană. Dar aşa este şi în natură. Supravieţuieşte numai cine e inteligent. Tot ce s-a schimbat în numele „Democraţiei vestice” în România nu există în Vest. Şi nici în celelalte foste ţări comuniste. În Elveţia, ţară federală, de fapt singura ţară democratică din Europa şi probabil din lume, legile sînt clare şi aplicate fără nici un fel de excepţie. O afirmaţie verbală sau în scris cu caracter antistatal sau secesionist se pedepseşte cu închisoarea!

 

 Succesiunea strategiilor de diversiune statală a avut următoarea structură:

 

  1. Diversiunea politică: „Revoluţia” din decembrie 1989, „Drepturile minorităţilor etnice”, Desfiinţarea identităţii statale naţionale, Desfiinţarea Armatei, Desfiinţarea Securităţii Statului, Desfiinţarea Serviciilor de Spionaj, Finanţarea din Vest a Partidelor Corupte de guvernământ şi Constituţia 2003, adoptată prin corupţie teroristă. Rezultat: după 14 ani (an 2003) succesul a fost total.

 

  1. Diversiunea economică: „Nerentabilitatea intreprinderilor”, Acapararea bogăţiilor interne de către străinătate, Retrocedarea unor proprietăţi de importanţă statală, Cumpărarea intreprinderilor la preţuri de nimic, echipate la nivel mondial şi care produceau la nivel mondial şi apoi închiderea lor, Importul de produse vestice şi Desfinţarea Sistemului Energetic Naţional. Rezultat: după cca. 16 ani succesul acţiunii a fost total.

 

  1. Diversiunea culturală: Desfiinţarea limbii române ca limbă unică de stat, Desfiinţarea învăţămîntului unitar cu predare în limba română, „Istorie Alternativă” (caz unic mondial, expresia ultimei înjosiri naţionale), Acapararea prin corupţie a diferitelor instituţii de cultură (muzee, instituţii şi Ministerul Învăţământului): Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti, Uniunea Scriitorilor Români, Muzeul de Istorie Naţională al Transilvaniei din Cluj, Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea, Ziarele de mare circulaţie (Evenimentul Zilei, România Liberă), Radioul, Posturile de Televiziune, Telefonul şi altele instituţii sunt deja în mâini vestice. Cenzura este totală şi are efectiv caracterul restrictiv fascist şi antiromânesc. Diversiunea culturală încă nu s-a încheiat. Succesul este îngreunat de o anumită rezistenţă a unor intelectuali demni şi de solida infrastructură a Culturii Române.

 

Consideraţiile domnului Helmut Schmidt s-au potrivit exact cu strategia vestică de diversiune statală, sub paravanul „Democraţiei Vestice”, care a fost aplicată României şi numai României. Motivul: caracterul şi capacitatea Românului, bine cunoscute în Europa de Vest.

 

Viitorul României este incert ca stat suveran, chiar dacă acum România face parte din Piaţa Comună. Viitoarele alegeri din România vor însemna pentru Vest acţiuni deosebite financiare. Va reuşi Vestul să-şi menţină aceleaşi marionete, care an de an, de 18 ani şi-au jejuit ţara şi neamul ?

 

Ion MUGIOIU

Langenthal – Elveţia

iunie 2008