Vorba celorlalti dois’plece ani…

„
plângi, ma plângi, (Nicolae Avram – Cântece de sinucigas), spuse câinele civilizatiei pe limba sa moarta catre o palida lumina”… si boschetarul hoinarind prin propria dorinta de a fi util… ce poate fi mai dureros decât sa crezi în tine, si crezul tau suav-preacontrolat sa plagieze excrementului îngerasului ce sforaie în parlament? … si aerul baut din noi… si mintea confundata cu un cont de cheltuieli înspre înalt-prea-postmoderna-precesta reforma sau mai bine zis ref’morga, aflând ca doar privirea sfintilor este straina de dobânzi… dar plângi, ma plângi, mai spuse câinele civilizatiei pe limba sa moarta catre o palida lumina.

Acesta este gândul românului postdecembrist, seara la vatra, gustând un peste cu cianura, sau pe strazi, întâmpinând erorile unui concediu de odihna prin buzunarul sec, aceasta este mostenirea patimirii studentesti si ma refer la cei scârbiti de fatarnicia politica, de promisiunile afiliate oportunitatii de moment în prag de alegeri si care se dovedesc din start imposibil de onorat, de demagogia ce promoveaza structurile de tip mafiot din spectrul politic, racordate la sloganul scopul scuza mijloacele, dar nu prin Profesionalism ci prin incompetenta fenomen ce nu poate decât sa împânzeasca prin supliciul imposturii scenariul unei false democratii. În cele ce urmeaza voi oferi o tema concreta tendintelor activitatii românasului mai mult sau mai putin politic-os, mai mult sau mai putin put-ernic, mai mult sau mai putin postdecembrist, si voi acorda întâietate privatizarii si ideologiei legiuitorului nostru înnouazecit de vorba turturicii-n târg: speranta, lumina, renastere. Cadrul „stabil” în care se desfasoara procesul de privatizare, este dovedit prin faptul ca ordonanta de urgenta 3/1992, referitoare la taxa pe valoare adaugata, s-a bronzat, s-a afumat, s-a îngrasat, dupa care iarasi a slabit… încrederea lui nenea Bill înmugurind peste 25 de modificari dintre care mai mult de 15 în perioada 1997, 1998, 1999.

Legea 23/1991 referitoare la impozitul pe salarii: peste 21 de modificari. Traiasca!

Ordonanta de urgenta 82/1997, referitoare la regimul accizelor si a altor impozite indirecte: 7 modificari înspre „orgoliul imperial” (1997-1998)… ori însumând atâtea modificari si acte normative care se exclud reciproc, investitorul strain îsi pune multe semne de întrebare înainte de a se casatori cu sistemul nostru fiscal care sa nu uitam este cel mai aspru din Europa.

Facilitatile privind potentialii investitori straini au fost integrate prin decretul 96/1998, aprobat prin legea 35/1991, referindu-se la: scutirea de taxe vamale pentru importul de bunuri necesare investitiei, ca aport în natura, scutirea de taxe vamale pe o perioada de doi ani de la începutul activitatii pentru importul de materii prime, materiale consumabile, piese de schimb necesare si utilizate efectiv în activitatea productiva proprie, scutirea impozitului pe profit pe o perioada de 5 ani pentru investitii în industrie, agricultura, constructii, exploatarea resurselor naturale, trei ani în domeniile comunicatii si transporturi, doi ani în domeniul comercial, turism, servicii bancare si de asigurari (prestari servicii), etc., aceste facilitati fiscale modificate si completate prin: O.U. 31/1997, O.U. 92/1997, legea 241/1998, O.G. 131/1998 fiind suspendate în detrimentul articolului 6 alineatul 2 din legea bugetului de stat pe 1999, cu ajutorul altor acte normative aditionale, iar investitorul strain sta în banca lui si face oua de brontozaur, pentru ca ciudate sunt unele temeri.

Pe de alta parte politica dobânzilor draconice incita persuasiv masurile Ministerului de Finante, referitoare la finantarea deficitului bugetar.

Consultând informatiile pe care le ofera Comisia Nationala pentru Statistica, observam ca rata inflatiei în iulie 1999 a fost de aproximativ 45% comparativ cu luna similara din anul precedent. Preturile pentru produsele alimentare cresc cu aproximativ 30%, pentru cele nealimentare cu aproximativ 50%, iar tarifele la servicii cu 80%. Salariile se maresc însa inflatia neutralizeaza implacabil diferenta, afectând sanatatea financiara ce întretine circuitul economic. Din datele statistice aflam ca în perioada 1990-1999 preturile au crescut de 1000 de ori în timp ce salariile s-au marit doar de 500 de ori. În concluzie, nivelul de trai este consecinta unei arhitecturi subrede în sistemul politic la care se adauga coruptia, incompetenta, impostura.  Partea grava a situatiei este ca asistam la un proces de asfixiere a societatii civile. Nu sunt eu cel mai în masura sa ofer solutii viabile pentru haosul implementat treptat, dar consider ca o posibila solutie pentru criza scenariului social-economic-politic contemporan, ar fi înfiintarea unui partid al democratiei valorice, care sa ofere prioritati concrete în ce priveste competenta si profesionalismul, pentru ca într-o lume a manipularii imaginale si a exacerbarii informationale, în care adevarul respira doar prin chipul mastilor, cunoasterea „progreseaza” anemic. Promovarea atitudinii democratiei valorice în conditiile actuale este un imperativ necesar. Ideile tinerei generatii nu trebuie ignorate pentru ca, din fericire, viitorul ne apartine, iar noi (nu) vrem, noi trebuie sa facem o schimbare, în primul rând prin noi însine, trezindu-ne mentalitatea si apoi schimbând pe cei put-ernici, pentru ca totul depinde de noi.