Egregorul  advers. Parabola unui „granfalloon” românesc

Memento:

“Tigers got to eat, birds got to fly, man got to ask himself why, why, why?

Tigers got to sleep, birds got to land, man tells himself he understands”,  Kurt Vonnegut, Cat’s Cradle


1)    Capcana vectorialǎ

În studiul „Fatalitǎţile zoo-politice ale calendarului oriental ” invocam cele 114 variante fixe de relaţii interpersonale inventariate in zodiacul chinezesc si care se pot materializa in varii scenarii comportamentale. Spectrul cuprinde de la cele mai „liberale”, echitabile panǎ la cele karmice sau fataliste scenarii („scriptograme”, „lifescript”, „simboldrame” etc).

Chiar daca pe paginile de mai jos ne va interesa in exclusivitate rolurile, respectiv consecinţele sentimental-comportamentale care decurg din (in)compatibilitaţile „vectoriale politice”, relaţile fataliste dintre „Stǎpîn” şi „Sclav” poartǎ un caracter „archetipal” (C. G. Jung), adica general valabil si univeral.

Odatǎ atrasǎ in vortexul cercului vicios de „relaţii vectoriale” (Grigory Кvаşа), persoana ori, structural vorbind, „veriga” cea mai slabǎ – din punct de vedere psihic, sentimental ori chiar financiar – isi poate pierde esenţa sa sociala recognoscibilǎ. Consecinţele sunt imprevizibile: dependenţa de un „alter ego”  energetic adesea  conduce la deformarea – fǎrǎ a exclude degradarea ori modificarea fundamentala – a personalitǎţii vizate. S-a observat astfel,  ca potentialii „candidatii” pentru o relaţie gen „cerc vectorial” vicios nu beneficiaza de scutul energetic firesc relatiilor „normale”, sunt predispusi la stari depresive sau chiar boli serioase, inclusiv fizice. Probabil ca la contactul „personajelor” vizate se produc fenomene extra-personale, ascunse constiinţei si care conduc la destramarea stratului energetic protector (aura?). Şi, in consecinta, a sistemului imunitar si a instinctului de autoconservare. Unicul detaliu pozitiv, dar suspect in acelasi timp, al „relatiilor vectoriale” e tocmai faptul ca dispare orice barierǎ psihologicǎ iniţiala. Oameni care se vad pentru prima data in viaţǎ au senzaţia ca se cunoasc de cand lumea. Dar poate acesta ar trebui sa fie primul semn al fatalitǎţii iminente! Din pǎcate – sau din fericire! – unicul remediu in asemenea circumstanţe se reduce la intreruperea si sistarea oricaror contacte.

Pentru facilitarea facultaţilor mnemonice, cititorul e indemnat sa reţinǎ imaginea de ansamblu redatǎ mai jos:

… Calul il loveşte pe Mistreţ cu copitele, dar e cuprins de spaimǎ atunci cand apare Şobolanul, care nu e impresionat de duritatea copitelor cavaline, ronţǎindu-le fǎrǎ mustrǎri de conştiinţǎ; şi totuşi doar Maimuţa se rǎfuieşte in doi timpi şi trei mişcǎri cu Şobolanul; Şarpele o incantǎ pe Maimuţǎ; in schimb Capra nu se teme de Şarpe, il striveşte; Tigrul e spaima Caprei; Bivolul nu iartǎ Tigrul, il strǎpunge cu coarnele; dar Cîinele urmǎreşte Bivolul si il muşcǎ; Cocoşul (pasǎrea) ciupeşte Cîinele; Iepurele aleargǎ dupǎ Cocoş (pasǎrea) si il devoreazǎ; Dragonul il hipnotizeaza pe Iepure; Mistreţul il ingrozeşte pe Dragon …

„Mandala” relaţionala vectoriala nu are inceput si nici sfarşit. Atata timp cat se pǎstreazǎ succesivitatea, schema neoplazicǎ poate incepe (sfarşi) cu orice semn totemic, distribuindu-se ca o steatozǎ specificǎ in toate direcţiile si cantitaţile posibile, fie pereche, triadǎ, romb sau chiar grup vectorial.


2)    (In)compatibilitǎţi fatale, un „karass” ideal

 Dinamica acestui „dramatism” comportamental de care e pasibilǎ orice persoanǎ, este foarte bine redatǎ de „perechea vectorialǎ” George Sand (Şobolan) – Alfred de Musset (Cal) care s-a „structurat” in 1833, durand numai doi ani. Dar comprimarea, maxim posibilǎ, a unei legǎturi emotive „proscrise” compenseaza genul relaţiilor „neutre” de durata, asa cum decurge din excerptele de mai jos:

“… adio, adio, nu vreau sa te parasesc, dar nici nu vreau sa fii iarasi al meu. Nu vreau nimic, nimic … Nu te mai iubesc, dar te voi admira pe veci. Nu te mai doresc, dar nu pot fara tine. Doar un fulger ceresc ar mai putea sa ma vindece, nimicindu-ma. Adio, ramai, pleaca, dar numai nu-mi spune cǎ sunt insensibila. Singur acest lucru ar putea sa mǎ facǎ sǎ sufǎr mai mult, dragostea mea, viata mea, inima mea, fratele meu, sangele meu, pleacǎ, dar ucide-mǎ, plecand…” (dintr-un rǎvaş al lui George Sand adresat lui Alfred de Musset)

” …a existat in imbratisarile tale un moment, amintirea caruia ma impiedica inca, si ma va opri mult timp de acum incolo, sa ma apropii de o alta femeie…” (dintr-o misivǎ a lui Alfred de Musset adresata lui George Sand)

Desigur, „romanul sentimental” trecǎtor al celor doi mai tarziu va prinde contur in „romane scrise” care vor dura pentru vesnicie. La nuvela „Confession d’un enfant du siecle” de Alfred de Musset, George Sand a raspuns cu romanul „Ea si el”. Replica de pe linia de sange nu a intarziat sa apara: Paul de Musset i-a intors replica prin romanul „El si ea”. In sfarsit Louise Collet le-a astupat gura tuturor prin romanul „Ei”.

O adevarata risipǎ de energie, nu-i asa? Din pacate, cantitatea nu se „materializeazǎ” in calitate si stagneaza fara a evolua, consumandu-se in cerc vicios. Acesta este, pe scurt, designul inconfundabil al eternului roman vectorial „Uite-sunt-fericit-uite-nu-mai-sunt”, caruia nu i s-au putut opune si alte perechi celebre, invocate de Grigory Кvаşа: scriitorul А. N. Тolstoy (Cal) si N. Krandieskaya-Tolstaya (Şobolan), poetul si prozatorul Yury Lermontov (Собака) si Lopuhina (Cocoş), faimoasa balerina Angela Isidora Duncan (Tigru) si poetul rus Serghei Yesenin (Caprǎ), poetul V. Maiakovsky (Şarpe) si Polonskaya (Maimuta), actrita Marilyn Monroe (Tigru) si presedintele Robert F. Kennedy (Bivol).

Dar dacǎ „dragostea necondiţionatǎ” sau „iubirea cu forţa” marcheaza fatidic „perechile vectoriale” luate separat, atunci „grupurile ideologice vectoriale” sunt, vom vedea, cu atat mai expuse. Vorba condeierului Kurt Vonnegut: „Dacǎ descoperi ca viaţa personala ţi s-a intersectat fara o conexiune aparentǎ cu cea a unei persoane strǎine, fii sigur cǎ persoana in cauzǎ e membrul „karass”-ului din care faci parte”. Bokonon, personajul din „Cat’s Cradle” ne invaţǎ cǎ termenul „karass” se referǎ la un grup de persoane care, adesea fara sa banueasca, sunt inhamati la acelasi car pentru a face voia lui Dumnezeu.


3)     „Inelul totemic” de partid si principiul in- „formǎrii”

In timp ce politica „cu manusi” beneficiazǎ de efectele benefice „karassice”, ea exclude din start fenomenul „duprass” – un „karass” edenic format de doua persoane care nu pot trai una fara cealalta. De regula moartea unui iubit e urmata, in termen de cel mult o saptamana, de celalat partener.

Prin esenta ei, puterea nu raspunde cu aceeasi moneda la fidelitate, schimbandu-şi frecvent inelele de „logodna”, fara a realiza ca astfel se modifica si cele vectoriale. Tentaţiile de a domina pentru vecie devin insuportabile si puţine sunt exemplele de Ulysse politic care sa-si astupe urechile la muzica desfranatǎ a sirenelor prosperitǎţii materiale. Daca s-ar scrie vreodata o istorie zoo-structurata a politicii, s-ar constata ca ea corespunde istoriei alianţelor si confruntǎrilor vectoriale, voalate in ideologii si ganduri „inalte”. Esenţa „şirului vectorial fatidic” de mai jos – care redistribuie in partea stanga pe „Stǎpîn”, iar in dreapta pe „Sclav” – rǎmane impasibila şi imuabilǎ la trecerea timpului si a modelor sociale:

… Şobolan – Cal – Mistreţ – Dragon – Iepure – Cocoş –
–  Cîine – Bivol – Tigru – Caprǎ –  Şarpe – Maimuţǎ …

Ceea ce s-a dorit dintotdeauna sa fie o luptǎ pentru propǎşirea idealurilor supreme ale umanitǎţii se rezumǎ la evolutia-involutia, avansarea-devierea si comprimarea-extinderea  unui egregor neoplazic ideologic (o structurǎ energeticǎ suprapersonala relativ constantǎ) mondial implacabil care „in-formeazǎ” (adica dǎ „formǎ” celui care acceptǎ „conţinutul”, dupǎ explicaţia pertinentǎ facutǎ de C. Noica in unul dintre „Eseurile de Duminicǎ”) prin steatozǎ energeticǎ. Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana nu face excepţie de la regulǎ: grupurile parlamentare naţionale nu fac decat sa se „integreze” unui „conţinut” ideologic deja pre-existent.

În anul 2007, de exemplu, electoratul din România a asistat la destramarea definitiva si implacabila a unui asemenea egregor politic national (Alianţa ”DA”), apoi la desprinderea unui spectru din grupul ideologic de dreapta (PNL). In sfarsit, cetatenii nu se pot intreba decat retoric daca la bazele conturarii noului egregor de centru dreapta (PDL) liderii acestuia servesc cauza ideologica bine definita sau cea a unui egregor de care nu sunt constienţi. Eventualele „disidente” nu se pot „materializa” decat prin redistribuirea pe eşichierul politic traditional conform „Clopotului lui Gauss”.

De aceea strategiile („pre-„ si „post-„) electorale ar trebui sa tina cont de sechelele care pot vicia intregul ciclu. Astfel, dorinţa unui lider de a se inconjura de „Sclavi” vectoriali confirmǎ slabiciunea sau chiar masochismul emotional al acestuia, in timp ce prezenta in anturaj a unui numar excesiv de „Stǎpîni” vectoriali face dovada unui spirit autoritar.

Uneori relaţile vectoriale conduc la fortificarea si consolidarea puterii personale. De regula acest lucru se intampla in monarhii si state autoritare, cu un singur partid la putere. Douǎ cazuri „flagrante” din istoria ex-URSS de lideri ai Partidului Comunist care au promovat „in masa” politicieni „Sclavi” din punc de vedere vectorial: L. Brejnev (Cal) işi fǎcuse un obicei din „colectarea” monocroma a „Mistreţilor” (Cernenko, Pel’şe, Romanov), iar prin susţinerea tacita a lui M. Gorbacyov (Caprǎ) Comitetul politic al PCUS a devenit un cuib de  „Şerpi” (Sliun’kov, Ryjkov, Nikonov, Biriukova, Primakov). Dupa acelaşi mecanism vectorial unii activisti de partid au devenit in timp rude prin alianta ale liderilor ideologici: Adjubey (Şobolan) ginerele lui Nikita Hruşciov (Cal), iar Ciurbanov (Şobolan) ginerele lui Brejnev (Cal).  Nu se stie care ar fi fost insusi cursul Revolutiei Rosii din Octombrie daca „Sclavul” Vladimir Lenin (Cal) i-ar fi cedat „Stǎpînului” sau vectorial Nicolai Buharin (Şobolan) „cîrma” partidului. Ori, dupa cum se ştie, „copilul de aur al Revoluţiei” (Lenin despre Buharin) avea o perspectiva mult mai „orange” decat culoarea „roşie” in care a sfarşit Ideea Revoluţiei Universale..

Cuplul soţilor Clinton e o excepţie fericitǎ pentru cazurile cand in cadrul egregorului steatozic vectorul se „instaleazǎ” pe mai multe nivele – inclusiv politic şi conjugal –, pentru cǎ, in rest, repercusiunile sunt dezastruoase. Intr-atat de perfecţionata si intǎrita cu fire invizibile se dovedeste a fi structura comportamentala vectoriala poliplana, incat serveste drept exemplu antologic de „duprass” tiranic deformat in uniunea lui Nicolae Ceausescu (Cal) cu Elena Ceausescu (Mistreţ). Avocatului Nicolae Teodorescu, care a asistat la procesul de condamnare a cuplului dictatorial, nu i-a scapat epitetul de „monstru bicefalic”.

Pentru a preveni asemenea disfuncţionalitǎţi, opinia publicǎ are nevoie sa fie „luminatǎ” despre steatozele politice, nu in–formatǎ. În articolul „Anturajul lui Vladimir Putin, Preşedintele Federaţiei Ruse”, de exemplu, revista rusa „Politica de cadre” № 2/2001 face din acest subiect … obiectul unei atenţii pe deplin justificate.

Pe lingǎ faptul ca anturajul lui Putin e repartizat pe categorii (ziarul identifica patru dintre ele: prieteni din copilarie, prieteni-tovarasi de idei din Sankt-Petersburg, tovarasi de idei din Sankt-Petersburg si Moskova, finanţişti de incredere), meritul principal consta in identificarea unei „formule suspicioase”. Relaţiile lui Putin cu persoanele „confidente” continuǎ atata timp cat societatea civila nu afla despre ele. Odata ajunsa pe culuarele superioare si, de acolo, in gura presei, conexiunile „privilegiate” cu presedintele se terminǎ abrupt.

4)    Tăriceanu versus Basescu: un „duprass” ratat!

Sotia scriitorului Mihail Bulgakov noteaza in memoriile sale o intamplare curioasa. Într-o buna zi, autorul viitoarei capodopere „Maestrul si Margarita” a fost vizitat de un oarecare Pavel Popov care si-a exprimat franc dorinta de a-i fi biograful personal. Pe parcursul intregii vieiti cei doi au ramas nedespartiti. Bulgakov (Iepure) si Pavel Popov (Dragon). Iata un caz fericit de „duprass” suprem (artistic si social), cand „Stǎpînul” si-a identificat „Sclavul” ideal, fara a-l abandona vreo data, iar acesta din urma si-a exprimat recunostinta, luindu-l ca prototip pentru Ivanuska Boschetarul, ucenicul Maestrului.

E de remarcat ca şi in lumea politicii sunt cunoscute cazuri cand activistul „oficial” ideologic e susţinut din umbrǎ de catre „Stǎpînul” adevarat. Voi invoca doua cazuri paradigmatice pentru SUA. Discursurile lui Franklin D. Roosevelt (Cal) erau scrise si gestionate de Korkoran (Şobolan). Iar de cuvantarile lui John F. Kennedy (Şarpe) era responsabil Goodwin (Caprǎ). Sa fie vorba oare, in cazul acestor doi presedinti, despre relaţile indelungate „anormale” care, asa cum spuneam in primul subparagraf, predispun la stari depresive sau chiar boli serioase, inclusiv fizice? Primul, dupa cum se stie, a fost ţintuit pe scaunul cu rotile, iar cel de-al doilea a fost asasinat…

Cazurile de coabitare fericitǎ a oricǎrei dintre „perechile vectoriale” se menţin atat timp cat  „Sclavul” nu e gelos si e multumit cu rolul secundar, iar „Stǎpînul” il apreciaza si nu face un abuz increderea lui. Cum numai balanţa fragila inclina spre una dintre parti, incepe reprezentarea „archetipalǎ” disarmonicǎ: cine e de vinǎ?

Iatǎ unde se aflǎ rǎspunsul simplu, zadarnic cǎutat in tonele de articole si pelicula filmata, care descriu relaţia, deloc usoara, intre primele figuri din peisajul politic actual: Călin Popescu-Tăriceanu (Dragon) si Traian Basescu (Iepure). Daca vom consulta „şirul vectorial fatidic”, vom observa ca echilibrul energetic vectorial a fost tulburat de „Sclavul” care a incercat sa-si impuna viziunea diferita de cea a „Stǎpînului”. La aceeasi categorie „premier – presedinte” se inscrie si discordia intre Yulia Timoşenko (Şobolan), „Stǎpîna” vectoriala a lui Yuşcenko (Cal). Trebuie sa-i dam dreptate lui Grigory Кvаşа cand afirmǎ cǎ „atata timp cat cei doi vor fi alaturi, Ukraina nu va fi linistita”.

A sosit timpul, cred, ca la orele de literaturǎ sa fie facute publice ideile si fenomenele politice. Termenii de „Duffle” (destinul miilor de persoane proiectat pe o singura persoana) si „Granfalloon” (un „karass” fals format dintr-un grup extins de persoane care, uniti sub un nume, cred ca au o conexiune spirituala si ideologica inexistenta in realitate) s-ar regasi printre conceptele pseudoreligiei bokononiste de care face uz si Kurt Vonnegut.

5)    „Duffle & Granfalloon”: critica raţiunii politice pure

Poate fi explicata demisia recenta a tanarului ministru Tudor Chiuariu (Dragon) doar prin incompatibilitatile ideologice cu presedintele Basescu (Iepure)? Cel mai probabil s-a declansat urmatorul scenariu, chiar daca in plan inconstient: „Sclavul” de la Cotroceni a facut tot ce i-a stat in puteri sa elimine un „Stǎpîn”, oricat de neinsemnat, pentru a-i slabi puterea „Stǎpînului” oficial stabilit la Palatul Victoria.

Interesant ca Guvernul actual poate miza, cu siguranţǎ, pe alte doua piese aflate sub semnul totemic al „Iepurelui” – ministrii Ludovic Orban si Cristian Adomniţei. Atata timp cat Tăriceanu le este „Stǎpîn” ierarhic si vectorial, acestea doi nu ii pot face surprize neplǎcute. Nu acelasi lucru e valabil, insa, si pentru favoritii lui Traian Basescu, care ar trebui sa aiba grija cum trateaza perechea conjugala de „Dragoni” tot mai influienti la curtea PD si din Cotroceni: Raluca si Valeriu Turcan, consilier si purtător de cuvânt al Preşedintelui României.

Vorba e cǎ dupǎ „divorţul” vectorial ideologic – iar acesta se intampla oricat de tarziu – „Stǎpînul” de facto in ierarhia vectoriala adesea pedepseste crunt pe „Sclavul” (cunoscut drept „Stǎpînul” de jure). Nu trebuie sǎ mergem prea departe dupa exemple, chiar la vecinii vestici: cel care l-a dat in vileag pe dictatorul yugoslav Josip Broz Tito (Dragon) a fost anume Milovan Gilas (Mistreţ), chiar dacǎ intre ei se stabilise, iniţial, o relaţie filiala de invidiat. Dar sa luam si un caz mai complex, format de rombul vectorial karmic „Cal – Mistreţ – Dragon – Iepure”. Nikita Hruşciov (Cal) i-a sǎpat groapa insipidului NKVD-ist Lavrenty Beria (Mistreţ) care, la randul lui, se considerǎ a fi cel care l-a otrǎvit pe Stalin (Iepure). Ati observat vreo discontinuitate? Ei bine, „veriga” lipsǎ a fost, probabil, Raskolnikov (Dragon), printre primii care a indrǎznit sǎ il atace pe fiorosul generalissimusStalin!  

Un scenariu similar poate urma si in România politicienilor contemporani cu noi. Conform ierarhiilor stabilite in statul de drept, triada reprezentativǎ „Bogdan Olteanu – Călin Popescu-Tăriceanu – Traian Basescu” corespunde perfect ierarhiei vectoriale „Mistreţ – Dragon – Iepure”. Pentru ca lucrurile in ţarǎ sǎ mearga bine, cel care cantǎ la prima vioarǎ ar trebui sǎ fie Bogdan Olteanu, Presedintele Camerei Deputaţilor (N. Vǎcǎroiu nu trebuie luat in calcul, fiind reprezentantul opoziţiei). Dar intervenţiile verbale publice ale celor trei lideri demonstreaza cu prisosinţǎ partea proastǎ a lucrurilor. Pentru buna funcţionare a celor trei eşaloane componente a locomotivei politice, nu e loc de un „preşedinte jucǎtor”.

Dintr-o prespectiva medie, in aceasta ecuaţie ideologica ar putea interveni schimbari vectoriale majore. Dupǎ ce Călin Popescu-Tăriceanu isi va pierde influienţa – demisia Guvernului conduce automat la demisia de leader al partidului! – s-ar putea ca anume Bogdan Olteanu sa fie printre cei mai inversunati declinatori ai actualui „protejat”. Acestuia i s-ar putea alatura si Crin Antonescu (Mistreţ). Cel putin aşa spune teoria zoo-politica si aici sunt dator cu o premoniţie. Pentru a-i reda „revoluţiei” partinice  – inevitabila la retragerea votului de incredere acordat liderilui PNL – o tentǎ „orange” sau „trandafirie”, Tăriceanu trebuie inlocuit cu perechea lui vectoriala karmicǎ. Antonescu si Olteanu rǎspund cu necesitate la acest apel!

Trebuie sa mai mentionez ca aceştia pot beneficia de o cariera politicǎ longevivǎ in cadrul PNL-ului reclǎdit ca pasarea Phoenix din propria cenuşǎ, din simplul motiv ca preferǎ funcţia de parlamentar profesionist, in cicluri consecutive, celei de „ierarh” pictat pe panza efemera a oricarui executiv. „Soarta politicǎ” a Mistreţului e de deschizǎtor de drumuri si munca de pionierat ezoterica: adesea inceputul „promitator” bestial al carierei sfarseşte in anonimitate crasa. Acesta e si cazul vice-presedintelui PSD Cristian Diaconescu, care in anul 2008 ar putea fi plǎcut surprins de recunoştinţa partidului aflat in opozitie.

In orice caz, in zilele noastre rar putem asista la gesturi de sacrificare, gen Nabokov (Şarpe) care si-a expus pieptul in faţa gloanţelor pentru a-l proteja pe Мilyukov (Caprǎ), sau Кazannik (Şarpe) care i-a cedat pe atunci anonimului Yeltzin (Caprǎ) mandatul in Consiliul Suprem al URSS. Gestul de la urma care a schimbat, posibil, cursul istoriei din Federaţia Rusa si, implicit, al celei mondiale, imi aminteşte – nu fǎrǎ o dozǎ de modestie incrancenatǎ – de propria mea experienţǎ politicǎ, fiind obligat sa cedez abia tangibilul mandat de parlamentar unei persoane cu carnet de partid. Asa e in studenţie: asculţi doar de vectorul amorului, si nu de cel al prosperitǎţii personale.

6)    Corabia „Politikia” în anul „Şobolanului”

Conform legilor implacabile ale calendarului oriental, anul „Şobolanului galben” va trebui sa favorizeze politicienii nascuţi sub semnul lui de gratie. „Sobolanii” Gheorge Flutur si Cristian Boureanu, de exemplu, au toate sansele sa iasa in 2008 la prora proaspǎt formatului partid.

 Pe de cealalta parte, asa cum energia trebuie compensata oarecum, asta insemna ca alti lideri totemici se vor duce la fund sau vor disparea cu desǎvarşire din peisajul zoopolitic. Doar prin bunavoinţa „moirelor” politice, trei „Tigri” – Adrian Nastase, Adriean Videanu si Pavel Păcuraru – vor putea opta pentru pedeapsa cea mai putin dureroasa. Cu roluri episodice vor trebui sa se multumeasca si „Cîinii” politici Petre Roman, Mircea Geoana, Varujan Vosganian  si Gigi Becali: de exemplu sa latre la fantoma „Stǎpînului” (materializat in chipul partidelor pe care le reprezinta si a noului executiv) care va incepe sa se incarneze pana in 2009.

Nu vor scǎpa, probabil, de rasplata vectorialǎ karmicǎ, chiar dacǎ total opusǎ, cele doua perechi vectoriale ale „Şobolanului”, care fac parte din blocul asa-zişilor „improvizatori”: o cariera anonima care ii duce la liman dupa multi ani de efort. Primul totem politic favorizat e „Maimuţa”, „stǎpînul” oficial al anului 2008. Vasile Blaga, Marian Vanghelie si Mihai R. Ungureanu deja pot incepe tratative cu persoanele loiale din anturaj. În schimb „Calul”, al doilea totem, va fi „sclavul” zoopolitic oficial al anului 2008. Ion Iliescu, Emil Boc si, neaşteptat, Adrian Severin, vor apare in vizorul atenţiei publice – respectiv al departamentelor „specializate” – pentru a da seama de „erorile” comise. Fǎrǎ „lobby”-ul unor grupuri de interes, „steaua” lor poate pǎli. Problema „reabilitǎrii” lui Miron Cozma va fi examinatǎ in aceastǎ perioadǎ sau niciodatǎ!  

 In sfarşit, anul 2008 va fi unul solicitant – dar inafara rampei „politichiei” oficiale  – pentru alte doua simboluri paracopitate. „Şobolanului galben” nu le garanteazǎ cǎ le va manca carnea, atata timp cat vor produce lapte. Dar condiţiile oricum rǎman inechitabile.  „Capra” (posibil Theodor Stolojan şi Sulfina Barbu, Adrian Mihai Cioroianu şi Cristian David)  in schimbul ierbii puţine va fi mulsǎ abundent, in timp ce „Bivolul” (probabil Mugur Isarescu, Corneliu Vadim Tudor şi Mona Musca) va trebui sǎ se „mulgǎ” singur, fǎrǎ echipament.