Nici oraşele zeilor, nici minele lor nu mai pot fi descoperite de arheologi, ele fiind distruse […] acum aproape 7200 de ani…

 

                            

(I)

 

 Nici oraşele zeilor, nici minele lor nu mai pot fi descoperite de arheologi, ele fiind distruse de potopul cauzat de penultima trecere a Planetei Nibiru/Eris prin sistemul nostru solar, acum aproape 7200 de ani. Au rămas însă vechi desene sumeriene sau scrierile antice ale diverselor popoare. Astfel, unele dintre desenele menţionate prezintă construcţii masive din lemn si trestie, despre care se consideră ca sunt adăposturi pentru animale. Zecharia Sitchin în „A Douăsprezecea Planetă” (Editura Aldopress,  Bucureşti), are o altă părere, care, în opinia mea, este cea corectă: „Această explicaţie este contrazisă de stâlpii care ies din acoperişul acestora… Scopul acestor «stâlpi» este de a susţine una sau mai multe perechi de «inele», a căror funcţie nu este precizată… erau oare aceste obiecte antene destinate emisiei şi recepţiei? Erau perechile de inele emiţătoare, plasate acolo în câmp pentru ghidarea navelor spaţiale? Erau aceşti stâlpi «ochi atotvăzători» ai zeilor, de care vorbesc atât textele sumeriene? Ceea ce ştim este că echipamentele la care erau conectate aceste obiecte erau portabile, deoarece există numeroase desene care reprezintă «obiecte divine» în formă de cutii, care sânt transportate cu barca… Acest echipament, aparent supranatural – care făcea posibilă comunicarea cu o zeitate care se afla in altă parte – a devenit obiect de venerare, «simbol sacru de cult». Templele de la Lagash, Ur, Mari şi alte oraşe antice includeau printre obiectele de cult şi astfel de «ochi ai idolilor»”.

 

Navele anunnakilor erau şi ele acolo, după cum arată desenele sumeriene.

Foto 1 – www.britishmuseum.org

Foto 2 – www.bibliotecapleyades.net

 

Dar cea mai corectă descriere şi funcţionare a unei astfel de „cutii” apare în Biblie, fiind vorba de chivotul făcut de Moise după indicaţiile primite de la  Yahweh/ Anu, în timpul celor 80 de zile cât a stat în slava/nava Acestuia, pe Muntele Sinai: „Să faci un chivot din lemn de salcâm; lungimea lui să fie de doi coţi si jumătate (aproximativ 150 cm – n.a.), lăţimea de un cot si jumătate (aproximativ 90 cm – n.a.) şi înălţimea de un cot si jumătate” (Exod 25:10).

 

Fiindcă printr-o cutie de lemn nu se putea comunica, următoarele indicaţii primite de Moise au fost: „Să pui capacul ispăşirii pe chivot şi în chivot să pui mărturia pe care ţi-o voi da. Acolo Mă voi întâlni cu tine şi de la înălţimea capacului ispăşirii, dintre cei doi heruvimi aşezaţi pe chivotul mărturiei, îţi voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel” (Exod 25:21-22).

    

Trei elemente ale acestui dispozitiv au o semnificaţie deosebită:

 

1) „Mărturia” primită de Moise chiar de la Yahweh/Anu = staţie de emisie/recepţie

2) „Capacul ispaşirii” = difuzorul

3) „Heruvimii de aur” = antene

 

Foto 3 – www.alienshift.com

Foto 4 – www.phoenixmasonry.org

 

Să vedem cum funcţiona:

 

„Când intra Moise în cortul întâlnirii ca să vorbească cu Domnul (Yahweh/Anu), auzea glasul care-i vorbea de pe capacul ispăşirii, care era aşezat pe chivotul mărturiei, între cei doi heruvimi. Şi vorbea cu Domnul” (Numeri 7:89).

 

„Norul (nava – n. a.) Domnului era deasupra lor în timpul zilei, când porneau din tabără. Când pornea chivotul, Moise zicea: «Scoală-Te, Doamne, ca să se împrăştie vrăşmaşii Tăi şi să fugă dinaintea Feţei Tale cei ce Te urăsc»” (Numeri 10:34-35) .

 

 Chivotul servea nu numai la comunicarea dintre zei si oameni, ci şi la intermedierea transmiterii diferitelor câmpuri  energetice de pe navele anunnakilor/ elohimilor. Aceste exemple sânt descrise doar în Biblie (Cuvântul elohimilor/anunnakilor, Dumnezeu, în originalul ebraic, fiind un plural) şi alături de foarte multe altele spulberă afirmaţiile superficiale ale unor cercetători, care afirmă despre Cartea cărţilor că a preluat, a deformat, a falsificat etc. scrierile sumeriene. Să le urmărim:

 

1) Oprirea apelor Iordanului în timpul campaniei lui Iosua (sprijinit de navele elohimilor conduşi de Yahweh/Anu) de distrugere a maimuţelor azazelice uriaşe create de Enki şi sora lui Ninhursag: „Când cei care purtau chivotul au ajuns la Iordan şi când picioarele preoţilor s-au înmuiat în marginea apei… apele care veneau de sus s-au înălţat grămadă, la o foarte mare depărtare de cetatea Adam… iar cele ce se coborau… s-  au scurs de tot… Preoţii care purtau chivotul legământului Domnului au ieşit din mijlocul Iordanului şi când preoţii au călcat cu talpa picioarelor pe uscat, apele Iordanului s-au întors la locul lor şi s-au revărsat ca mai înainte peste toate malurile lui” (Iosua 3:15-17/4:18) .

 

2) Distrugerea statuii zeului Dagon: „Filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu şi l-au dus în casa lui Dagon (Zeul peşte) şi l-au aşezat lângă Dagon. A doua zi… iată că Dagon căzuse cu faţa la pământ înaintea chivotului Domnului. Au luat pe Dagon şi l-au pus înapoi la locul lui. Şi a doua zi… Dagon căzuse… capul lui Dagon şi cele două mâini ale lui erau tăiate pe prag şi nu-i mai rămăsese decât trunchiul” (1 Samuel 5:2-4).

 

3) Transmiterea unor bacterii sau/şi virusuri: „Mâna Domnului a apăsat asupra celor din Asdod şi i-a lovit cu bube (tumori, hemoroizi) la şezut… chivotul să fie dus la Gat… a lovit… erupţie de bube la şezut” (1 Samuel 5:6-9).

  

4) Chivotul era protejat de un puternic câmp electric: „Uza a întins mâna spre chivot… l-a apucat… a murit acolo” (2 Samuel 6:6-7) .

 

5) Accelerarea creşterii plantelor: „Moise a pus toiegele… în cortul mărturiei (acolo era chivotul – n.a.) … a doua zi… toiagul lui Aaron… înverzise, făcuse muguri, înflorise şi copsese migdale” (Numeri 17:8).

 

Chivotul a dispărut în timpul robiei evreilor din Babilon, apărând tot felul de teorii asupra locului unde s-ar putea afla, ultima (Discovery TV, în urmă cu câţiva ani) susţinând că ar fi în Etiopia. Cea mai sigură informaţie pare a fi furnizată de Ioan, care, aflat pe Staţia/Planetă Nibiru/Eris spune următoarele: „Şi templul lui Dumnezeu care este în cer a fost deschis; şi s-a văzut chivotul legământului Său în templul Său” (Apocalipsa/Revelaţia 11:19).

 

(II)

 

În  urmă cu aproape 3600 de ani, în timpul Exodului evreilor din Egipt, când Planeta Eris/Nibiru era din nou în sistemul nostru solar (la fel ca şi navele elohimilor/anunnakilor), apare o diversificare a mijloacelor de comunicare dintre zei şi oameni. Elohimii introduc in lume un nou aparat de emisie-recepţie (menţionat doar de Biblie) denumit Tumim/ Urim (lumină şi sunet), care era purtat de Marele Preot al copiilor lui Israel, pe o componentă a veşmintelor sale, denumită efod.

 

Foto 5 – www.israelbiblicaltours.com

Foto 6 – www.jerusalemeverything.com

 

Şi acest aparat a fost primit de Moise în timpul perioadei de 80 de zile cât a stat în slava/nava lui Yahweh/Anu de pe Muntele Sinai. Marele Preot mai purta pe cap şi o mitră, care pe partea anterioară avea o „placă de aur, cununa sfintă” ce juca rolul unei antene care asigura buna funcţionare a staţiei. Să vedem cum era folosită:

 

1) Pentru alegerea lui Iosua ca părtaş la dregătoria lui Moise, Yahweh/Anu îi cere acestuia „Să se înfăţişeze înaintea preotului Eleazar, care să întrebe pentru el judecata lui Urim înaintea Domnului” (Numeri 27:21).

 

2) Un dialog purtat de împăratul David cu Yahweh/Anu: „Când a fugit Abiatar, fiul lui Ahimelec, la David în Cheila, s-a pogorât cu efodul în mână… David luând cunoştinţă de acest plan rău, pe care-l punea la cale Saul împotriva lui, a zis preotului Abiatar: «Adu efodul». Şi David a zis: «Doamne, Dumnezeul lui Israel, robul Tău a aflat că Saul vrea să vină la Cheila ca să nimicească cetatea din pricina mea. Mă vor da în mâinile lui locuitorii din Cheila? Se va pogorî Saul aici, cum a aflat robul Tău? Doamne, Dumnezeul lui Israel, binevoieşte şi descoperă lucrul acesta robului Tău». Şi Domnul a răspuns: «Se va pogorî». David a mai zis: «Mă vor da locuitorii din Cheila pe mine şi pe oamenii mei în mâinile lui Saul?». Şi Domnul a răspuns: «Te vor da»” (1 Samuel 23:6-9, 12).

 

3) Într-o altă situaţie împăratul David apelează la Tumim/Urim-ul aflat pe efod pentru a afla deznodământul unei confruntări militare: „David a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec: «Adu-mi, te rog, efodul!». Abiatar a adus efodul la David. Şi David a întrebat pe Domnul: «Să urmăresc oastea aceasta, o voi ajunge?». Domnul i-a răspuns: «Urmăreşte-o, căci o vei ajunge şi vei recupera totul»”. (1 Samuel 30:7-8).

 

În 1991, în lucrarea Biblia si OZN-urile, am scris pentru prima dată cele de mai sus. Nu vedeam altă destinaţie pentru dispozitivul Tumim/Urim. În 1994, în lucrarea „Lăcaşurile secrete ale Leului, sau adevăratul început şi sfârşit al omenirii”, de George Hunt Williamson (Editura Esotera, Bucureşti), am găsit confirmarea: „Urim şi Tumim permiteau lui Aaron (Marele Preot – n. a.) să rămână în contact permanent cu marea navă… era un sistem de comunicaţie care funcţiona în două sensuri! Astfel, locuitorii din Spaţiu  puteau da sfaturi de pe nava lor, în situaţii dificile, evreilor”.

 

Ultimul tip de comunicare la care mă voi referi, mult mai rafinat (depăşit doar de comunicarea telepatică) şi care abia în zilele noastre începe a fi testat experimental, este acela realizat în urma  primirii unor implanturi cerebrale, beneficiarii fiind numai profeţii evrei, ca şi în cazul lui Tumim/Urim. Câteva exemple:

 

Foto 7 – www.infowars.com

Foto 8 – www.zeenews.com

 

1) Ezechiel, după ce a văzut slava/nava lui Yahweh/Anu, a primit de la Acesta un implant: „Şi El mi-a zis: «Fiu al omului… mănâncă sulul acesta şi du-te să vorbeşti casei lui Israel». Am deschis gura şi mi-a dat să mănânc sulul acela. El mi-a zis: «Fiu al omului, hrăneşte-ţi trupul şi umple-ţi pântecele cu sulul acesta pe care ţi-l dau!». L-am mâncat şi în gura mea a fost dulce ca mierea (ambalajul comestibil al implantului – n.a.)… «Fiu al omului, te-am pus păzitor peste casa lui Israel. Când vei auzi un cuvânt din gura Mea, să-i înştiinţezi din partea Mea»” (Ezechiel 3:1-3,17).

 

2) Ieremia, după ce zăreşte un „cazan clocotind”, primeşte dispozitivul respectiv: „Apoi Domnul şi-a întins mâna şi mi-a atins gura. Şi Domnul mi-a zis: «Iată, am pus cuvintele Mele în gura ta… Dar tu, încinge-ţi coapsele, scoală-te şi spune-le tot ce-ţi voi porunci»” (Ieremia 1:9, 17).

 

3) Aflat pe Staţia/Planetă Eris/Nibiru, profetul Isaia acceptă să fie mesager al anunnakilor/elohimilor şi primeşte implantul: „Am auzit glasul Domnului întrebând: «Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?». Eu am răspuns: «Iată-mă, trimite-mă»… un cărbune aprins în mână (implantul – n.a.)… mi-a atins gura cu el… a zis atunci: «Du-te şi spune poporului acestuia… »” (Isaia 6: 6-8).

 

4) Daniel, după ce se întâlneşte cu „un om îmbrăcat în haine de in”, este „întărit” printr-un „tratament” asemănător: „Şi iată că cineva care avea înfăţişarea fiilor oamenilor s-a atins de buzele mele. Eu am deschis gura, am vorbit şi am zis celui ce stătea înaintea mea: «Domnul meu, viziunea aceasta m-a umplut de groază şi am pierdut orice putere!»… Atunci cel care avea înfăţişarea unui om m-a atins din nou şi m-a întărit” (Daniel 10:16-19).

 

5) Ajuns şi el pe Planeta Zeilor, Ioan a primit implantul prin care s-a supravegheat buna redactare a Apocalipsei/Revelaţiei: „Şi glasul pe care-l auzisem din cer mi-a vorbit din nou, zicând: «Du-te, ia cărticica deschisă din mâna îngerului care stă în picioare»… «Ia-o, mi-a zis el, şi mănânc-o; ea îţi va amărî pântecele (uşoară iritaţie gastrică pe durata absorbţiei implantului – n.a.) , dar în gura ta va fi dulce ca mierea». Am luat cărticica din mâna îngerului şi am mâncat-o; în gura mea a fost dulce ca mierea; dar când am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune. Apoi mi-au zis: «Trebuie să proroceşti din nou cu privire la multe popoare, neamuri, limbi şi mulţi împăraţi»” (Apocalipsa/Revelaţia 10:8-11).