Şi barbarizarea limbii române

Ştim de peste două milenii, de la filosofii Greciei antice, că performanţele gândirii unui om sau mai bine spus direcţia şi domeniul performanţelor sale, depind şi de limba în care gândeşte. Se întâmplă aceasta deoarece orice proces de gândire şi orice judecată este o înlănţuire de noţiuni. Cu cât o noţiune are mai mult semnificaţii, cu atâta permite mai multe şi mai îndepărtate corelaţii, permiţând surprinderea de nuanţe suplimentare, dar şi de ramificare în profunzimea altor noţiuni, ceea ce performează judecata şi gândirea.

Aşadar, cultivarea unei limbi nu este un moft şi un simplu orgoliu pe care internaţionaliştii, mercenarizaţi sau de proastă condiţie intelectuală, o etichetează automat drept “proto… cucu, proto… ciuciu”. Pe de altă parte, o limbă este un sistem de comunicare, cu cât mai unitar sistemic, cu atât mai performant. Ce înţeleg prin unitar? Cuvintele noţiuni sunt compatibile în nuanţele lor. Să ne închipuim o grădină de legume îngrijită şi o grădină de legume abandonată care se înburuienează. Buruienile sunt corpuri străine, care nu doar estetic dăunează producţie de legume a grădinii. În al treilea rând, orice limbă creează continuu noţiuni noi, adaptându-se evoluţiei tehnice, ştiinţifice şi culturale. Atunci când limba este vlăguită, abandonată sau slujită de intelectuali de paie, atunci limba respectivă preia de-a gata dintr-o limbă puternică noţiuni şi cuvinte pe care încearcă să le integreze şi apoi, în ritm de crampe, să le digere.

Dar nicio limbă cu reflexele sănătoase de apărare, exact ca un individ, nu renunţă la bagajul său lingvistic noţional moştenit de generaţii, care face parte organică din sistemul limbii. Dacă substituie aceste părţi autentice ale limbii, cu împrumuturi străine sonorităţii şi specificului paradigmatic al limbii, acestea ultimele sunt pentru limba în cauză corpuri străine. De exemplu, în limba română a apărut ca imitaţie maimuţărească, din partea semidocţimii, vopsită, dar lipsită de conţinut expresia “O.K.!”, în loc de “Bine!”, “Este bine!”, sau “Aşa-i bine!”. Care este diferenţa? O.K. are o semnificaţie tehnică: “Este conform regulilor”, “Este conform aşteptărilor”, “Este în canon”. “Bine”-le românesc, cu diversele sale variante şi nuanţe semnificante ale exprimării, are o semnificaţie valorică, se referă la valori. Chiar şi atunci când se referă la un aspect tehnic se referă prin prisma valorilor, iar O.K., chiar şi atunci când face referinţă la valori, o face prin prisma tehnicii, a regulilor. O.K. este de specie discursivă, iar “bine” este de specie metaforică. Sunt de specii diferite, de aceea O.K. este un barbarism în limba română.

 

Asistăm de 20 de ani, de când diluviul social a scos la suprafaţă gunoaiele şi semidocţii la o barbarizare crescândă a limbii române. Stau la hotel şi citesc în cartea de reclame ceva despre mountain bike, în loc de ciclism montan. Expresia am mai auzit-o zilele acestea la radio şi la TV. Semidocţii se vor interesanţi, vor să ia ochii cu “măi, ce culţi suntem!”. În sărăcia lor mintală nu realizează, nu înţeleg şi nu simt limba, sunt incapabili de a observa că ciclismul montan se leagă organic de restul discursului în română, că face parte din limbă, că este autentic. La fel, dau, într-o sală de aşteptare, peste reclama unui disperat magazin de mobilă care are desenat traseul “showroomului”. Cu ce i-o fi deranjat pe semidocţii care au conceput prospectul cuvântul expoziţie, sau expresia sălile expoziţiei? Greu de spus, deoarece prostia operează în ceea ce crede ea ca judecată cu false argumente. Aşa auzim în săli de conferinţe despre firingul sinapselor (tivul sinapselor sau ritmul eliberării cuantelor de neurotransmiţători) sau “switch”-ul medicaţiei, în loc de comutarea pe acest medicament, sau schimbarea medicaţiei de parcă maică-sa i-ar fi pus în scutece slide-uri şi nu i-a schimbat scutecele, ci i le-a switch-uit.

 

Jalnici semidocţi cu pretenţii! Aşa te plimbi pe stradă şi citeşti firme sau reclame de îţi vine să ceri antivomitive. La un moment dat, văd un hotel în mahalaua unui oraş: “George’s Hotel” (adică Hotelul lui Gheorghe). Măi, s-a făcut a’ dracului Ghiţă! I-a crescut creastă şi-şi dă cu parfum pe la spate! În alt oraş, tot la periferie, citesc firma “Mondo Style”. Mă uit şi ce văd? Capace de WC, gresie, tuburi şi altele de “stil”. Pe loc mi-a trecut prin minte cum ar suna Porno Style sau Prosto Style? Dar fiecare poate aduce mii de exemple de barbarizare semidoctă a limbii. Într-adevăr, ruptura socială din decmbrie a scos la suprafaţă gunoaie şi semidocţi. Prea mulţi!

 

Iar limba, săraca, se barbarizează pe zi ce trece, diminuându-i capacităţile de nuanţare semantică, deci de performare a gândirii vorbitorilor săi. De ce este extrem de important un învăţământ care nu fabrică semidocţi precum ar fabrica nişte cârnaţi? Ce loc trebuie să ocupe învăţământul în atenţia unor adevăraţi decidenţi sociali? Sau sunt şi ei O.K.?