Promovarea aspiraţiilor noastre, a patrimoniului cultural românesc, a istoriei, culturii, folclorului, a  tradiţiilor şi obiceiurilor moştenite de la strămoşii noştri, devin astfel un factor primordial, pentru toţi cei care simt şi gândesc româneşte.

   
Până în urmă cu câţiva ani, pentru cei stabiliţi în afara perimetrului naţional, o legatură cu România era destul de grea şi dificilă. Am suferit de frica cenzurării scrisorilor, a scrierilor şi uneori chiar a ideilor care cautau să penetreze din ambele sensuri. Apoi, „noutăţile” erau de multe ori depăşite datorită timpului care îl făceau de la expeditor la destinatar. În prezent, graţie radioului, televiziunii prin satelit şi în special a internetului, comunicarea se face foarte rapid, fără inconvenieţele mijloacelor clasice. Oamenii îşi pot exprima ideile nu numai mai repede ca timp, dar şi unui număr mai mare de persoane, care la râdul lor pot retransmite aceste idei, după sistemul de piramidă, altor persoane cunoscute şi interesate de o tematică oarecare.

      Astfel putem să ne cunoaştem mai bine şi să creăm „PUNŢI DE LEGÃÆTURÃÆ” instantanee, să legăm mai repede prietenii şi relaţii sănătoase în domeniul pe care îl abordăm. Acest fenomen este propice nu numai pentru grupul, destul de restrâns deocamdată, al internauţilor, dar şi pentru cunoaşterea mai bine a unei ţări, culturi sau grupări. Un exemplu elocvent ar fi Asociaţia Română pentru Patrimoniu, după cum menţiona preşedintele acesteia, Prof. Univ. Dr. Artur Silvestri, despre noua organizaţie ARP: „… în numai câteva luni am reuşit să intrăm în legatură cu câteva sute de organizaţii din Romania, unele din afara ţării…”  Cum a fost posibil acest lucru? Cu ce efort? Răspunsul pare uşor! Cu consecvenţa şi seriozitatea celor care conduc organizaţia, cu folosirea mijoacelor moderne de comunicare şi cu înţelegerea de care au dat dovadă cei avizaţi şi invitaţi la colaborare. Tot aici am mai putea menţiona şi alte organizaţii sau reviste electronice care depun eforturi deosebite pentru promovarea imaginii României şi crearea de minunate punţi de legătura între românii de pretutindeni precum: preţioasa agenţie de ştiri „Romanian Global News”, revista „Asimetria” condusa de Dan Culcer (Paris), revista „Clipa” condusa de Vera şi Dwight Luchian-Patton (Anaheim, California), revista „NoiNu” condusa de Ciprian Cherhaţ (Cluj-Napoca), apoi „Pagini româneşti din Noua Zeelandă” editată de Adina şi Cristi Dumitrache, şi nu fără a sublinia valoroasa revistă „Agero” editata de Lucian Hetco (Stuttgart) care a ajuns in prezent la peste patru mii de citiri pe zi. 

      Se creează şi menţin astfel legaturi sănătoase cu o grupare intelectuală românească (şi nu numai!), din ce în ce mai numeroasă care acoperă o arie geografică din ce in ce mai vastă, cu ecouri pâna la antipozi, adică Australia şi Noua Zeelandă. Acest lucru este benefic pentru toţi, inclusiv pentru ţara noastră, deoarece o face mai cunoscută şi o aliniază ţărilor cu înaltă tradiţie culturală, ţări respectate şi apreciate, ţări care fac parte din lumea civilizată. Să nu credeţi că includerea României în NATO, sau în curând în UE, este un act de clemenţă! Eu cred că este un act de necesitate, de colaborare, comunicare, apreciere şi repect reciproc. Nu ne putem încă compara cu ţări care nu au suferit de pe urma discrepanţelor istorice, cu ţări unde democraţia are o vârstă mai înaintată ca a noastră, dar facem paşi repezi pentru a le ajunge din urmă şi pentru a fi în rând cu acestea. Şi noi, aşa-numiţii români de pretutindeni, facem eforturi deosebite pentru promovarea culturii româneşti şi a intereselor ţării în care ne-am născut. 

      Promovarea aspiraţiilor noastre, a patrimoniului cultural românesc, a istoriei, culturii, folclorului, a  tradiţiilor şi obiceiurilor moştenite de la strămoşii noştri, devin astfel un factor primordial, pentru toţi cei care simt şi gândesc româneşte. Este o obligaţie morală care o avem faţă de urmaşii noştri, pentru supravieţuirea noastră în viitor.

George ROCA
11 mai 2006
Sydney, Australia