Omul este prin natura sa intrinsecă o fiinţă complexă. Esenţa noastră este compusă dintr-un mozaic de senzaţii, idei, sentimente. Dorinţa este unul dintre cele mai puternice impulsuri ce rezidă în fiinţa omenească.

   

    Omul este prin natura sa intrinsecă o fiinţă complexă. Esenţa noastră este compusă dintr-un mozaic de senzaţii, idei, sentimente. Dorinţa este unul dintre cele mai puternice impulsuri ce rezidă în fiinţa omenească. De multe ori, pentru a materializa aceste dorinţe, omul este capabil de acte ce ies din tiparele considerate normale de marea masă. Această depăşire a limitelor este numită aproape întotdeauna nebunie. Nebunia este până la urmă legată inevitabil de dorinţă. Prin intermediul acesteia din urmă se naşte nebunia, înţeleasă ca ceva aflat în afara tiparului obişnuit.            

    Fiecare fiinţă are particularităţi, diverse mărci ale individualităţii sale. Subconştientul se manifestă pregnant, chiar dacă noi nu realizăm asta. Dacă principiile noastre pot să fie modelate de cei aflaţi în exteriorul nostru, subconştientul va rămâne întotdeauna autonom. Sunt foarte puţini cei care reuşesc să înţeleagă această parte a fiinţei lor. Vedem efectele, însă nu cunoaştem cauza… De aceea, trebuie să învăţăm să acceptăm ceea ce nu poate fi schimbat.            

    Nu trebuie să ne temem de ceea ce nu înţelegem. Dorinţa se aprinde ca focul în sufletul şi în inima noastră. De multe ori, forţa acestui sentiment este de neînţeles. Însă asta nu înseamnă că trebuie să respingem, să încercăm să schimbăm. Nu, pentru că, plăcerea există chiar şi în absenţa conştientizării ei. Animalul nu înţelege de ce este fericit, însă poate să se bucure. Noi, prin intermediul raţiunii, înţelegem sentimentele, dar ar trebui de asemenea să înţelegem că sunt unele sentimente ce pur şi simplu nu pot fi înţelese, ci doar simţite… Trebuie să trăim, înainte de a teoretiza viaţa. Doar astfel vom reuşi să fiinţăm în armonie cu ritmurile naturale ce ne determină ab initio existenţa. Când simţi că iubeşti, abandonează-te sentimentului, fără teamă. Nu trebuie să te temi de contactul cu cei din jurul tău, nu trebuie să te temi de sentiment, nu trebuie să îl consideri o vulnerabilitate… Învaţă să iubeşti necondiţionat!            

    Nebunia este întotdeauna definită de limitele impuse de societate. "Opinia publică are întotdeauna cea mai proastă opinie" este enunţul unui murphism perfect verificabil în zilele noastre… Fiecare individ este unic, de aceea, pentru fiecare în parte trebuie trasate alte limite. Cei din jurul tău aleg de foarte multe ori să aproximeze. Procedeu total absurd, care însă elimină din start multe probleme. Tu însă, dacă vrei să te poţi considera cu adevărat o fiinţă raţională, trebuie să fii capabil să îţi înţelegi, în măsura posibilităţilor naturale, şi mai ales să îţi accepţi, nebuniile… Cu toţii avem momentele noastre de derută, cu toţii avem momente în care dorim să apucăm un alt drum. Nu trebuie să ne temem de aceste trăiri, nu trebuie să încercăm să le înlăturăm. Trebuie pur şi simplu să le acceptăm, pentru că ele fac parte din fiinţa noastră. Suntem fiinţe complexe, care pendulează în permanenţă între extreme. Yin trece în yang şi yang trece în yin. Aceasta este calea naturii. Nimic nu este definit clar. Numai noi încercăm să limpezim mlaştinile şi să înnegrim oceanele. Noi căutăm aceste certitudini, noi făurim speranţe deşarte. Şi asta pentru că ne temem. Nu vrem să recunoaştem asta, însă ne temem.

    În fiecare moment, încercăm să găsim scuze, să găsim speranţe de care să ne agăţăm, motive care să ne ajute să mergem înainte… Nu facem decât să ascundem temerile într-un sertar al minţii, în loc să le privim, să le analizăm, să le acceptăm, şi să le depăşim. Nu trebuie să fim ca ceilalţi. Individualitatea noastră este până la urmă cea mai importantă calitate pe care o avem! Trebuie să învăţăm să fim mândrii că suntem diferiţi, să fim mândri că suntem nebuni!