„…urcarea unei scări sau unui munte într-un vis sau într-un vis în stare de veghe semnifică, cel mai adânc nivel psihic, o experienţă a regenerării”.

   

    Cum în ultimii ani s-a pus tot mai mult accent pe vis, pe forma şi, chiar pe vis ca formă a creaţiei, m-am gândit să studiez atât cât se poate acest fenomen.  În ultimul timp au apărut tot mai multe cărţi care au în prim plan visul. Visul ca prevestire, visul ca o a doua formă de viaţă sau visul din punct de vedere psihologic.

    De-a lungul timpului fiecare popor a avut o viziune proprie asupra visului. Unii considerau că visul este înfiripat de demoni, alţii spuneau că visul este o prevestire a ceea ce urma să se întâmple şi câte şi mai câte variante.Visul ca formă prevestitoare apare şi în Biblie. Fiecare psiholog şi psihiatru dezvoltă o proprie teorie a visului. Filosofii se leagă de acest mister, dar şi marii scriitori. Astfel, Mircea Eliade vorbeşte despre vise în studiile sale dedicate viselor iniţiatice şamanismului. O altă viziune asupra viselor se regăseşte într-un eseu din Mituri, vise şi mistere. În această lucrare, autorul vorbeşte despre înţelesul religios al ascensiunii, care simbolizează pătrunderea într-un alt tărâm, unul sacru. Dacă transferăm acest arhaism în psihologia contemporană, observăm că autorul constată că visele din timpul somnului şi „visele din starea de veghe” în care cineva găseşte adesea urcând treptele unei scări, indică o transformare personală: „ În consecinţă, urcarea unei scări sau unui munte într-un vis sau într-un vis în stare de veghe semnifică, cel mai adânc nivel psihic, o experienţă a regenerării”. În această lucrare, Eliade merge dincolo de sarcina descrierii simbolurilor religioase şi speculează asupra semnificaţiei lor psihologice.

    Filosoful Osho, vorbeşte despre vis ca despre o descătuşare. El susţine că tinerii care nu mai au puterea să fie liberi, creativi şi visători – lucru datorat societăţii – apucă calea drogurilor, lucru care îi eliberează de puterea gândirii colective. – Asta nu înseamnă că este în favoarea drogului –.

    Biblia creştină oferă şi ea o recenzie amestecată de vise, în mod special vise simbolice. În timp ce Dumnezeul biblic comunică prin vise, ele sunt clar un mod de comunicare mai puţin important, pentru că indivizii cei mai apropiaţi lui dumnezeu îi primesc mesajele în timp ce sunt treji.

    În mod obişnuit, doar păgânii primesc vise simbolice care solicită interpretarea. Sigmund Freud observă o mult mai mundană clasă a viselor ce se naşte din amintirea obişnuinţelor noastre zilnice. 

    Origen, pe de altă parte, afirmă că Dumnezeu trimite uneori mesaje credinciosului în vise şi observă că mulţi păgâni sunt convertiţi astfel. Unii susţin că visul poate fi creativ, însă rolul viselor în favorizarea creativităţii este neclar, ca multe alte probleme din acest domneiu. Acordarea atenţiei unor vise stimulează creativitatea cuiva sau materialul din vis, pur şi simplu, furnizează inspiraţie muncii creatoare? În favoarea afirmaţiei că visul poate fi creator stă chiar chimistul F.A. Kekule cel ce a determinat structura moleculei de bezen: „ Într-o seară, aţipind în faţa şemineului, el a visat moleculele de benzen asemănătoare şerpilor dansând în flăcările focului. La un moment dat, unul dintre şerpi s-a prins de propria-i coadă şi a început să se răsucească”. Această experienţă hipnagogică i-a adus lui Kekule cheia problemei, dându-şi seama că molecule de benzen erau dispuse în cerc şi rezolvând astfel problema într-un mod creativ.

    Chiar şi pe tărâmurile artistice, artiştii de toate tipurile primesc inspiraţie în vise. Unul dintre artiştii care s-a raportat la acest tip de creativitate este violonistul Giuseppe Tartini. El a visat că diavolul cânta o arie care i-a plăcut aşa de mult încât s-a trezit imediat şi a încercat să reţină cât de mult şi-a amintit din ea. Din acest vis a rezultat, Trilul Diavolului, cea mai faimoasă compoziţie a sa.

    Sigur, uneori visul este creator. El nu îşi alege cu precizie „ţinta”. Nu contează dacă eşti artist sau un simplu muncitor, visul poate să îţi ofere soluţia salvatoare prin creaţie. Visul poate fi chiar o formă a eliberării noastre de zi cu zi sau, din contră, poate să ne încătuşeze şi mai rău transformându-se într-un coşmar.

    Cert este că visul este un fenomen mult prea vast, iar interpetările psihologice sau filosofice încă nu sunt la final. Tot ceea ce vă sfătuiesc este să aveţi grijă ce visaţi. Unul dintre aceste vise s-ar putea să vă schimbe viaţa.