why change perfection?

Societatea umană este caracterizată de un proces permanent de redefinire. Valorile se schimbă aproape instantaneu, viteza actuală nu poate fi înţeleasă prin prisma valorile clasice. Tradiţia a fost izolată, pentru că nu mai reuşeşte să se ridice la un nivel competitiv. Astăzi, când accentul se pune pe un capitalism existenţial esenţialmente cinic, oamenii vor să vadă rezultatele imediate. Orice teorie care presupune valori definite vag, se erodează aproape instantaneu. Vremea romantismului a trecut, oamenii ştiu astăzi că pot pretinde eficienţă, au înţeles în sfârşit că societatea există pentru ei şi trebuie să se adapteze nevoilor individuale şi nu teoriile abstracte. Societatea secolului 21 nu mai are timp să aştepte, nu mai are timp pentru teorii profunde. Vrem să facem cât mai mult şi cât mai repede. Calitatea alunecă automat pe planul doi. Pe măsură ce lumea se dezvoltă, oamenii înţeleg că viaţa nu se reduce la o încercare permanentă de a te autodepăşi. Individul modern vrea să îşi optimizeze viaţa, să câştige cât mai mult timp, pentru a se putea bucura cu adevărat de existenţă.

            Cultura de masă reprezintă stadiul ultim atins de umanitate până în acest moment. Astăzi, datorită exploziei mijloacelor mass-media, oamenii au acces la informaţie. Suntem liberi să cercetăm, putem dispune în orice moment de elementele constitutive necesare construirii unui raţionament. Suntem liberi să gândim tocmai pentru că societatea actuală se bazează pe libertatea de exprimare. O libertate de exprimare care nu trebuie înţeleasă părtinitor. Orice opinie are dreptul să existe, nu doar cele cu care suntem de acord. Ori putem să spunem orice ori nu putem să spunem nimic. În cazul libertăţii de exprimare nu pot exista jumătăţi de măsură, pentru că niciun interes colectiv nu trebuie să devină mai important decât interesul individual. Suntem fiinţe naturale şi nu vom putea niciodată să îi punem pe ceilalţi înaintea noastră.

            Explozia culturii de masă a dus, aidoma oricărui proces ideologic, la construirea unor mituri. Dacă în antichitate existau zeii, astăzi există vedetele. Dacă acum câteva secole existau şi erau apreciaţi Kant, Hegel şi alţii, astăzi impact asupra societăţii au cărţile unor autori ca Dan Brown, Paulo Coelho, J.K. Rowling etc. Nu este vorba de o scădere a nivelului, nu este vorba de o rafinare pozitivă sau negativă a gusturilor, este vorba de realitate, de evidenţă. În trecut cultura era un process exclusivist, astăzi cultura este accesibilă tuturor. În trecut, oamenii erau obligaţi să citească, pentru că nu existau alte mijloace de a se informa. Oamenii de cultură erau cei care impuneau modele, pe care, în absenţa altor posibilităţi, nu puteai să le conteşti. Frustrările acumulate au dus la formarea unei majorităţi tăcute care, atunci când a avut posibilitatea, a sancţionat drastic clasa conducătoare. Odată ce evoluţia le-a oferit alternative, oamenii au ales, renunţând la rolul de simpli cobai. Astăzi cultura nu mai poate exista aplicând standardele trecutului, pentru că acestea au fost depăşite de mult. Discuţiile sunt inutile, nu contează de ce, nu contează cum, nu contează în ce direcţie, contează doar că aceste standarde au devenit inaplicabile. Cei care continuă să lupte pentru vechile sisteme sunt sortiţi izolării. Intelectualii au ajuns să nu mai conteze în ceea ce priveşte marea scenă, iar acest lucru nu ar trebui să ne surprindă. Oamenii şi-au pierdut încrederea în intelectuali, la fel cum în ultimul timp încep să-şi piardă încrederea şi în presă. Spectatorii refuză să aplaude atâta timp cât actorii nu se ridică la înălţimea aşteptărilor. Şi în cele din urmă, de foarte multe ori, spectorii pleacă din sală. Este o realitate firească, pentru că atunci când simţi că interesele nu îţi sunt reprezentate, vrei să te revolţi, să le arăţi celor din jurul tău că ai puterea de a riposta. Animalul luptă până la ultima suflare pentru a rămâne în viaţă. Omul de ce ar trebui să facă altfel?             Accesibilitatea este una dintre cele mai apreciate calităţi astăzi. Valoarea unui simbol este strâns legată de posibilitatea indivizilor de a ajunge sau nu la el. Astfel se poate explica laicizarea societăţii. Oamenii nu se mai pot raporta la principii imuabile, ei au nevoie de dovezi incontestabile. Teoria lasă locul practicii, pentru că doar aceasta le poate oferi indivizilor ceva palpabil. Am învăţat de mult să nu mai credem fără să cercetăm!            Cultura de masă este accesibilă, cultura de masă nu se agaţă de nişte valori absolute. Totul se află în continuă mişcare, oamenii au reuşit să se elibereze de constrângeri. Sexul începe să nu mai constituie un subiect tabu, homosexualitatea este acceptată legal, influenţa cultelor a scăzut, libertatea de exprimare este apărată chiar şi prin război. Lumea a început să nu mai trateze totul în modul apocaliptic specific trecutului. Astăzi trebuie să învăţăm că viaţa merge înainte orice s-ar întâmpla. Nu avem cum să ne opunem schimbărilor şi tocmai de aceea trebuie să ştim să ne adaptăm. Natura găseşte întotdeauna o cale iar omul nu ar trebui să facă excepţie.            Evident, ca în orice organism social cu caracter emergent, apar indivizi care contestă evoluţia. Fără să înţeleagă că libertatea individuală este fundamentul existenţei umane, analiştii acuză sistemul, oferind pretexte. Fumătorii sunt forţaţide împrejurări să fumeze, magazinele de tip junk-food sunt vinovate pentru problemele nutriţionale ale oamenilor. În loc să se întrebe de ce tinerii caută modele printre starurile rock, oamenii condamnă rock-ul, în loc să se gândească la modalităţi pentru a îmbunătăţii calitatea mâncării naturale, oamenii aruncă vina asupra localurilor fast-food. Şi iată cum condamnăm fără să înţelegem de ce o facem. Societatea nu poate garanta indivizilor şanse egale, viaţa nu este în esenţă politicaly corect”. Discriminarea este esenţa sistemului natural. Cineva învinge şi cineva pierde, aşa a fost şi aşa va fi şi de acum înainte. Nu avem cum să atentăm la firescul existenţial, pentru că suntem în primul rând fiinţe, supuse la rândul nostru aceloraşi constrângeri naturale, şi abia mai apoi entităţi etice.              Cei care acuză societatea capitalistă dau dovadă de ipocrizie. Nimeni nu te împiedică să reuşeşti. Atunci când vrei şanse egale, atunci când vrei ajutor, înseamnă că nu consideri că poţi reuşi pe cont propriu. Să învăţăm să gândim ca nişte învingători. Dependenţa poate fi învinsă oricând, este vorba despre o simplă decizie. Nu Mc’Donald’s este vinovat pentru că oamenii îşi distrug sănătatea. Atâta timp cât avertismentele sunt ignorate, atâta timp cât individul alege de bunăvoie se acţioneze, el este singurul responsabil. Fumătorii au dreptul să se sinucidă, ei trebuie doar să respecte libertatea celorlalţi. În propria casă, în spaţiul tău privat, eşti liber să faci absolut orice şi nimeni nu altcineva în afară de tine nu poate fi vinovat pentru alegerile tale. Nu avem voie să încălcăm legea, însă în rest regulile nu ne pot constrânge, nu avem cum să aruncăm vina asupra celorlalţi. Viaţa noastră, alegerile pe care le facem, sunt în mod absolut decizii personale. Nu contează contextul în care am ales, nu contează presiunile exterioare. Acestea sunt doar scuze. În definitiv, contează rezultatul, şi nu modalităţile prin care ajungi la rezultat. Cinismul existenţial va fi ”religia” noului mileniu.             Atunci când pierzi, sistemul apare demonic, încerci să conteşti elementele care crezi că te-au înfrânt. Să privim însă din perspectiva învingătorului. Doar cei care reuşesc au dreptul să critice, pentru că doar atunci o vor face fără resentimente. Când nu există presiune apare valoarea. Altfel, lăsându-ne mânaţi de ură, nu vom reuşi decât să distrugem fără discernământ.            Este uşor să conteşti, este uşor să acuzi. Să învăţăm să ne analizăm acţiunile, să învăţăm să înţelegem de unde vin nevoile noastre, şi în primul rând să învăţăm să fim sinceri. Nu există greşeli colective, pentru că sistemul de valori ţine în mod exclusiv de individ. Trebuie să ne asumăm responsabilitatea gesturilor noastre, trebuie să credem cu tărie în noi. Doar astfel vom învăţa să ne ridicăm deasupra disputelor, doar astfel vom înţelege frumuseţea jocului numit viaţă.            Globalizarea este firească, capitalismul este o consecinţă a dezvoltării umane. A le nega înseamnă a contesta însăşi societatea care ne garantează existenţa. Nu trebuie să ne temem de noi înşine, nu trebuie să capitulăm la primul obstacol. A fi liber înseamnă a şti că poţi să faci orice vrei. Asta nu înseamnă însă că trebuie să şi faci ceea ce gândeşti. Înseamnă pur şi simplu să ai certitudinea că eşti independent şi nu depinzi de niciun factor exterior. Să învăţăm să fim dispuşi să ne asumăm consecinţele acţiunilor noastre şi vom deveni liberi, mai liberi decât ne-am imaginat vreodată că am putea fi.             Nu ceea ce mâncăm ne îmbolnăveşte, ci alegerea noastră de a mânca acele produse. Nu ţigările ne ucid, ci alegerea noastră de a fuma. Nu putem nega dreptul companiilor de a îşi promova produsele, trebuie să învăţăm să alegem. Cine reuşeşte bine, cine nu, dispare! Selecţia naturală este cel mai simplu şi în acelaşi timp cel mai desăvârşit proces natural. Să învăţăm să supravieţuim, să învăţăm să învingem întotdeauna, indiferent de condiţii.             Obstacole există. Însă nu poţi acuza obstacolul pentru eşecul tău. Atâta timp cât există indivizi care reuşesc, se poate, atâta timp cât există mai multe posibilităţi, există libertate. Limitele iluzorii pe care le ridicăm pentru a ne masca neputinţa trebuie conştientizate. Nu este nicio problemă dacă dorim să ne minţim în continuare, însă haideţi să o facem conştient. Nu este nicio ruşine, amăgirea de sine face parte din natura noastră umană. Până la urmă, singurul nostru scop trebuie să fie fericirea. Trăim pentru a ne bucura de viaţă. Să o facem însă conştientizându-ne, să fim fericiţi pentru că vrem cu adevărat asta! Nimeni nu ne poate împiedica.            Fie că vrem, fie că nu, societatea va continua să se schimbe şi trebuie să ne mulăm pe noul model social. Altfel, vom fi marginalizaţi. Râul împinge nisipul la margine şi îşi continuă drumul spre mare. Cursul istoriei este implacabil. Dacă vrem să schimbăm lumea, trebuie să înţelegem cum funcţionează ea. Altfel, ne vom lupta la nesfârşit cu morile de vânt. Să acceptăm ceea ce considerăm corect, să luptăm împotriva a ceea ce ni se pare greşit. Dar să facem asta păstrând întotdeauna un echilibru, având grijă să urmăm căile sigure. Altfel, riscăm să pierdem totul. Iar viitorul aparţine celor care ştiu să câştige.             Să încercăm să analizăm lumea cu sinceritate. Să schimbăm perspectiva măcar pentru câteva momente. Să învăţăm să punem altfel problema, să renunţăm la ipocrizia care din păcate ne caracterizează din ce în ce mai mult în ultimul timp. Poate că ţigara le oferă indivizilor ceva în plus, poate că mâncarea de tip junk-food este pur şi simplu mai bună decât mâncarea sănătoasă, poate că oamenilor le place extremismul, poate că rasismul şi egoismul sunt condiţii sine qua non a existenţei, poate că teroriştii au motive foarte bine justificate, poate că oamenii vor o presă tabloidizată, poate că oamenii sunt interesaţi doar de sex şi de bani, sau poate că oamenii vor aceste lucruri pur şi simplu, fără să se gândească prea mult la asta. Până la urmă, cine a spus că raţiunea este singurul criteriu…? Orice este posibil. Să nu mai respingem din start ipoteze, să cercetăm cu meticulozitate, să ne punem întrebări fără a ne aştepta la anumite răspunsuri. Doar dacă plecăm la drum cu inima deschisă vom reuşi să ne bucurăm de călătorie. Asta nu înseamnă că trebuie să renunţăm la obsesiile personale. Nu avem cum să fim obiectivi. Însă trebuie să ne acceptăm subiectivitatea, să înţelegem că întregul nostru sistem valoric nu este decât o înşiruire de mofturi pur personale. Poate că pare o vulgarizare gratuită, însă nu mai are rost să ne minţim. Nu avem nimic de pierdut pentru că nimeni nu ne poate împiedica să câştigăm. Concurăm singuri! Trebuie doar să învăţăm să ne adaptăm dorinţele la ceea ce ne poate oferi lumea exterioară. Nu trăim şi nu vom trăi niciodată într-o lume ideală, este absurd să pretindem asta. Nimic nu este corect, nimic nu poate fi corect, pentru că orice concept este doar teorie. Haideţi să fim siguri că vom fi privilegiaţi, să acceptăm greşeala dar să ne asigurăm că se va greşi în favoarea noastră! Izbucnirea vieţii nu poate fi controlată, nu urmăreşte tipare prestabilite. Sistemul se schimbă neîncetat iar cei care îl contestă nu ştiu să-l înţeleagă.             Să încercăm să privim viaţa prin ochii unui copil. În fiecare moment putem descoperi ceva nou, putem să ne bucurăm de fiecare clipă. Să uităm de teorii, să înţelegem că nu putem găsi în cărţi simplitatea existenţei. Vorbim de dragul de a vorbi, construim teorii pentru că ne simţim astfel mai puternici şi mai importanţi. A pretinde însă că acele teorii sunt aplicabile la modul absolut înseamnă a cere imposibilul. Mai puţină încrâncenare, mai multă fericire. Societatea se schimbă în fiecare moment şi trebuie să învăţăm să ne bucurăm de experienţele noi care ne aşteaptă. Viaţa este impunătoare prin perspectivele nelimitate pe care le deschide.            Lumea există şi în absenţa noastră. Dacă vrem să avem impact asupra realului, trebuie să ne adaptăm regulilor sale. Altă soluţie nu există. Sau da, putem rămâne veşnicii învinşi. Însă fericirea aparţine celor puternici.            Să râdem din nou, să zâmbim. Astăzi fericirea poate fi întâlnită pretutindeni. Trebuie doar să ştim unde şi cum să ne uităm.            Până la urmă, viaţa învinge. Să acceptăm noile simboluri. Ele fac parte din realitatea noastră. Nu trebuie să luptăm împotriva morilor de vânt. Dacă viitorul aparţine modelului Big Mac, soluţia este adaptarea, o porţie dublă de fiecare dată. Să învăţăm să ne placă ceea ce putem avea, să învăţăm să ne dorim ceea ce poate fi obţinut.             Până la urmă, e simplu:  why change perfection?