Dacă ne vom întâlni
n-are rost să-mi spui ceva frumos
spune-mi că te însoţeşti cu vântul
că-i iubeşti morile.

Dacă vrei poţi vedea morile de apă
stau tot timpul pe râu
păzesc să nu-mi caute stelele-n vise,
mirat de ce lumină se face dimineaţa-n gânduri.
Apoi mă risipesc lângă tine pe drumuri
plecăm în nestatorniciile vremii
hotărâţi să ajungem la marginile cerului
unde jură-mi că nu ne iubim mai mult
decât o impune dorinţa noastră de împrumut
îngenunchiaţi în iarba verde a serii.
Tu-mi ceri apoi să-ţi iau umerii, să-ţi iau mirosul
să te las ca pe un copac desfrunzit.

Eu beau singur iluziile
vâslesc cu ochii umbrele
tu, cu un surâs
îţi faci loc în mine.