Adâncul acesta era numai al meu,

acoperit cu trupul meu, carapace goală

scrijelită de stânci şi de corali adormiţi,

obosit de înotul copiilor de rândunici

şi de plutirea corăbiilor,

camuflat cu nisip.

Cineva l-a tulburat şi a trebuit să-l împart.

În adâncul acesta plin de cicatrici

asemenea cheului cu dane

împrejurul cărora

curentul rece umblă predestinat,

nu se distinge nimic,

zorile şi apusul îi hrănesc iluziile,

nimic nu poate privi prin apa închisă în afara ei

şi totuşi, adâncul acesta, care era numai al meu,

l-am împărţit.