Sunt un vagabond de noapte blondă.

Hoinăreala-mi roade jar pe gând.

Mai emit tăceri papale-n frondă,

şi-un papirus dezlegat nicicând.

 

Sunt un vagabond cu vechi petarde.

De un timp, nu mi se-aprind deloc,

nici călcâie, zise că vor arde

veşnic tot în ritmul ăstui joc,

 

nici idei; timona-mi stă rebelă ―

gri broboadă peste cap de pod ―

sunt un vagabond în trup de velă;

stau chircit la pupa şi înnod

 

zvonuri noi în buze revanşarde,

rol vânat în strat cu strat de fier.

Sunt un vagabond cu vechi petarde ―

râsul unui veşnic Robespierre…