Jurnalul meu

Tristeţi adânci


Într-o atmosferă fantomică de cunoscut
Iţi vezi realitatea aşa de mult pregnantă
Că viata ce o ştiai tu în trecut
Se dovedeşte-a fi aşa de ignorantă.

Se simte în jurul tău a lor inepţie
Si râsul lor e tot ce pot sa facă
Şi stau in beznă şi-ntr-o letargie
De nici a lor zâniţe nu pot să-i mai scape.

Iubeşti si parcă totul se destramă
Când vezi că e dusman realitatea
Te doare inima de dor si tot proclamă
Ca eşti uitat şi-i greu ca sa-ţi dai seama.

Iţi răde inima la moarte scurtă
Şi nu mai poţi sa faci o diferentă
Eşti prea uitat şi prea necunoscut
Incepi şi tu sa crezi ca eşti fantomă.

Auzi lucruri meschine în continuu
Şi nu-i un lucru plin de importanţă
Ca să mai poţi sa scapi de rele gânduri
Iţi vezi viaţa in diminuanţa.

Incepi sa plângi pentru un imposibil
Dar Domnul ştie toate si lucrează
Şi nu se-ntamplă nimic incredibil
Sa ştii ca poţi şi mai ai înc-o şansă.

Nerăbdător un zambet se strecoară
Dar ce păcat că ei nu ştiu ce-nsemnă
Pentru o vitregă viată moartă
E un izvor de dragoste dar ireală.

Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Articole Populare

To Top