Golit pe dinăuntru de ura strânsă-n spate,

Scrîşnind din dinţi în loc de geamăt

Cărarea-ngustă vieţii o tot petreci cu

Mine-alături şi-mi strângi doar

Mâna când eu plâng…

 

Aseară toţi, cu mic, cu mare,

În jurul părului din faţa casei,

Lumini din ceară am aprins –

Calea să-ţi luminăm, cum altădată

Tată, ne luminai brăduţul la Crăciun…

 

Duioasă simfonie cu frunze de stejar –

Se leagănă pe note de mi, fa, do, re şi iar

Mi – un plâns ciudat al sufletului naturii,

Un cor de licurici cărare fac prin lume

Cântând icos-uri, la cer să te înalţe…

 

Golit pe dinăuntru, cu genele uscate,

Duc grea povara Tată – nimeni nu le vede;

Azi, cum altădată tu, din dinţi scrâşnesc,

Nimica să nu pară că-mi sângerează rana

Cu tine alături merg – eu însă te petrec…