Golit pe dinăuntru de ura strânsă-n spate,
Scrîşnind din dinţi în loc de geamăt
Cărarea-ngustă vieţii o tot petreci cu
Mine-alături şi-mi strângi doar
Mâna când eu plâng…
Aseară toţi, cu mic, cu mare,
În jurul părului din faţa casei,
Lumini din ceară am aprins –
Calea să-ţi luminăm, cum altădată
Tată, ne luminai brăduţul la Crăciun…
Duioasă simfonie cu frunze de stejar –
Se leagănă pe note de mi, fa, do, re şi iar
Mi – un plâns ciudat al sufletului naturii,
Un cor de licurici cărare fac prin lume
Cântând icos-uri, la cer să te înalţe…
Golit pe dinăuntru, cu genele uscate,
Duc grea povara Tată – nimeni nu le vede;
Azi, cum altădată tu, din dinţi scrâşnesc,
Nimica să nu pară că-mi sângerează rana
Cu tine alături merg – eu însă te petrec…
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.