1. Ger de făurar
Văzând că ceasul i-a sunat
în albu-nlăcrimat al zilei,
ce-şi picură lumina pală
din sânii mirosind a primăvară,
dansează geru-ntrega noapte
sub recile sticliri stelare
şi sub şuvoaiele lunare,
ca viului să-i dea de ştire
că făuraru-i un parşiv
şi-un nesătul de câte vise
a-ngeruit românilor
de-acum şi până-n veac.
2. M-am săturat
M-am săturat de-atâta alb
sticlindu-şi fildeşii de gheaţă;
vreau verdele să-mi vină-n prag
ca să mă-mbăt cu iz de viaţă.
Deşi-n politică-i mişcare
cu vin ai noştri şi-apoi pleacă,
întrega ţară-i ca un sloi
de care plebei i se-apleacă…
Un mugure solar doresc
– adus de rândunici în cânt –
ca gheţa-n inimi s-o topească,
iar sloiului să-i facă vânt.
Dar câţi români ascultă triluri,
când de nevoi s-au gârbovit
şi când maneaua li se pare
că-i cel mai dulce ciripit?
3. Lasă-ţi inima
Lasă-ţi inima să hoinărească
şi să se zbenguiască
printre nămeţii plictisiţi
de-a iernii lungă-ntărâtare
că poate se va înmuia
şi cu dezgheţul dragostei
te-a desprimăvăra,
după o lungă-ntemniţare
în a speranţelor banchiză
ca Făt frumosu-nchipuit
mireasă şi regină să te facă
peste-un regat din basm croit.
4. De-aş fi copac
Mult mi-ar plăcea copac să fiu
cu trup vânjos şi fruntea-n nori,
ca glia mamă s-o veghez
cum mi-am dorit de-atâtea ori.
S-o apăr vara de arşiţă
şi de puhoaiele-nfoiate,
iar iarna pavăză să-i fiu
când viforele o vor bate.
Că tare-i biata întristată
de neiubirea românească,
ce chipul ţării l-a sluţit
cu osârdia sa hoţească…
Şi poate-atunci s-or avânta
spre-nalturi fără de hotar
şi alţi copaci, ca România
ce-a fost să redevină iar.
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.