rătacit in ceaţa viselor

ai uitat drumul catre casă

inmoi pensula indiferenţei

în fărâme de timp

apoi îmi pictezi absent obrazul

 

cuvintele s-au decorporat

nu mai au conţinut

au doar forme stâlcite

de picioarele grăbite ale scuzelor

 

aşept înfrigurată

naşterea unui punct

din  care să-mi pot continua

traiectoria drumului

 

până atunci

sărut delirând

semnul de întrebare

ce mă străpunge negru

în inima