Jurnalul meu

Să mâncăm din noi înşine

 


Să mâncăm din noi înşine
 
de ce să ne tot mâncăm numai unii pe
alţii – în lumea asta atât de înghesuită şi
strâmtă? – de ce să nu înfulecăm – cu
nădejde şi poftă
mistică – din noi
înşine?
 
atâta grăsime de
lene avem în suflete – atâta
carne de voinţă
nevoită – în toţi muşchii
conştiinţei – încât
ne-ar mai ajunge de
hrană – pentru încă o
viaţă
 
dar Dumnezeu ne aşteaptă
deocamdată – să ne consumăm
ce ne-a dat fiecăruia
aici
 
să mâncăm – deci – din noi
înşine – cu smerenie şi
luare-aminte – ca şi cum
ne-am împărtăşi din carne de cer – ca şi cum
ne-am şopti rugăciunea fierbinte – din
urmă – fumegând
proaspătă – cu toate aromele negustate ale
lumii de-apoi – ca şi cum
deja am fi ajuns – printre
icoanele bisericii – să
strălucim a sfinţenie – plină de toată
amânata de milenii
lumină
***
 
PROGRESIE ARITMETICĂ

 
tineri – oameni – chinuiţi de
sexul lor – toţi –  trupuri nepotrivite cu
boala: Duhul – mereu mult mai
chircit  – decât oricare dintre
zvârcolirile delirante (extravagante şi
penibil acceptate – cu înghiţituri de
maximă umilinţă) – ale
trupului
 
tineri – oameni – căutând unde
nimic nu există – sau
cel mult un spasm nocturn – tot mai
ceţos şi ambiguu sematic – şi-apoi
iar – neantul întrebării fără
buză de răspuns
 
carnea se supără aprig  – de
atâtea sincope ale
simţurilor şi ale
pustiitei conştiinţe bolovănoase (poţi
să îneci – cu ea în sac – toţi câinii din
ograda lumii) – carnea cade – cortină de lepră
în spatele căreia
rânjeşte – pedant şi
triumfal – bonom suficient – scheletul
 
…scheletul
concluzia  – ca miză ascunsă de şeful
tripoului lumii – scheletul – concluzia care
de mult – se aşteaptă pe sine – într-un
joc măsluit – de la-nceput – până la
sfârşit
 
…nu aplaudaţi – la ieşirea din scenă
trişorii
***
 
DOR DE STINGERE

Marelui Român – lui IOAN MICLĂU

Doamne – stinge-mă undeva
între ape mari – cu ţărmuri ameţitor
depărtate  – ţărmuri pline de
lacrimi
 
stinge-mă – Doamne – sub un cer – care
să-mi facă sufletul să plângă de
bucuria înaltului – zborului
sufocării cu mult mai larg şi
mult mai departe
 
stinge-mă – Doamne –  într-un
amurg în care – încă
nevăzute – toate stelele să-mi
cânte – toate izvoarele să-mi
şoptească – toţi îngerii să-mi
lumineze – despre o lume
în care durerile sfâşietoare şi
nelămurite – să se facă-prefacă – precum
soarta sfinţilor – în bucurii
sfâşietoare şi
atotlămurite
 
…Doamne – deasupra fluviilor
mărilor  şi oceanelor  – deasupra
tuturor cerurilor – bat clopotele – bat
noul ritm al inimii mele
sărmane – al inimii mele care a prins
curaj – a prins dor – necuprins
dor – să se stingă – în
inima Ta
***
 
UN VAGABOND

 
vagabond – ducând în cârcă o cocoaşă:
rele gânduri – rele vremi – în traistă strânse
…a fost om –  e-o arătare  laşă
trup de umbră – cu priviri prelinse
 
nu e sigur că-i din lume – e vânat
nu-i doar singur: e pustiu de ce va fi
se-ncordează a păstra un loc curat
pe-unde pasu-i totdeauna şovăi
 
când şi-a frânt în’untru curcubeul?
când din jaruri stinsu-s-a cenuşă?
asta ştiu doar domnii cei de ceară
 
cei cu sufletul făr’ de fereşti ori uşă:
l-au strivit – gonit din casă şi din fire
de-şi lăsă şi cer şi soare-n părăsire…
***
 
VREMURI FĂRĂ CEAS

 
păsări vremuiesc cu glasuri sure
vremea nu mai ştie cum să fie
vântul bate parcă stă să-njure
o lume lividă – vineţie
 
aşteptăm să fie iarnă – -a câta oară ? –
urmele să ni se şteargă în zăpezi
…cârd de gânduri – cârd de ciori coboară
făcând întuneric beznă la nămiezi
 
am uitat să-ntorc vreun ceas să meargă
stau la geam şi-aştept vreun om să treacă:
nimeni nu s-arată – doar o barcă
 
scârţâie-ntre nori prăfoşi ca o teleagă…
…Dumnezeul lumii e cenuşă
n-a lăsat pe nicăieri vreo uşă
***
 
NEPUTINŢE MISTICE

 
bat clopotele neputinţa lumii
de-a-şi duce-n linişti trai cuviincios
bat clopotele neştiinţa lumii
de-a găsi-n ceasuri miezul cel gustos
 
degeaba plâng în bătătură pomii
degeaba-şi risipesc apele-arginţii:
de peste tot se furişează domnii
vampirii-şi tot ascut la lună dinţii
 
ce nobilă-i Grădina cu-a ei îngeri… –
de peste tot vin incendiatorii
de eşti Hristos ori numai om – tot sângeri
 
culegi din praf preaînjosite glorii…
…drept în orbite îţi înfig făclia
n-apuci să-i vezi: îşi fac doar meseria
***
 

Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Articole Populare

To Top