/Rezonante/

 


Whatever. Alt F4 şi o adiere a mâinii stangi. Poate chiar un sărut. Se face frig. În pleoape, în gânduri. Fericirea am s-o simt de mâine într-o zi, sau mai târziu. Închizi ochii şi sfărâmi cuvintele în dinţi. Cioburi stravezii de zi. Dreamfall. Mă ascund sub iluzia unui scut. Lup ce adulmecă în miezul nopţii o umbră pe zăpadă. Dacă simţi, am reuşit! Cuvintele oricum au mai fost spuse . Sângele le leagă însă altfel. Să ne-aruncăm în suliţele firelor de iarbă. Să adormim în păpădii, sa ţi se prindă puful lor de gene, de buze. Între noapte şi zi, ne întâlnim mereu între noapte şi zi. Ce e poezia? m-a întrebat. Ce să fie dacă nu o inimă bătândă şi sângerândă. O mască fără mască. Apropos, ştii de unde sunt stelele? Cineva, acolo sus, trudit, după şase zile de lucru, a făcut o pauză de prânz, şi apoi a scuturat faţa de masă de firimituri pe geam. De aceea nu vedem niciodată mai sus de pleoape. Pasăre Phoenix arzând şi în cădere. Întind braţul drept spre tine, mut şi-aproape orb,şi vreau să strig, dar cuvintele refuză să m-asculte. Hei tu, copilul de pe ramura copacului, care e numele tău? Ce, nu ştii? Bine…, am să-ţi spun „Zgândărici”, că prea te freci la ochi de lumină. Vino! Nu, nu trebuie să inţelegi. Mai bine ai simţi. Dacă simţi, am reuşit!