Jurnalul meu

Poeme violet II

 

 

de profundis
 
 
*
şampania-n pahare bolborosea încet
iar el precum Luceafărul veni din spate
şi-i prinse sânii ascuţiţi cu sfârcuri violet
în cupa celor două palme asudate
*
din când în când mărgelele din vin
săreau precum ţânţarii  din cupele ovale
şi maculau odăjdiile de in
pe care dânsul presărase milioane de petale
 
*
 
lipită ca un plasture de pieptul lui
îşi ridica din perina boţită capul spre oglindă
şi se-ngrozea privind tabloul atârnat în cui
din care Cristul încerca şi reuşea să se desprindă
*
 
şi ca-ntr-o zbatere de nori dezlănţuiţi
paharele se sparseră cu zgomot de perete
şi-o umbră-i se aşeză oftând pe sânii ascuţiţi
şi peste cele două sfârcuri violete
spaime

*
 
se-aud cum scârţie şi acele-n ceasornic
cum ploaia deasă răpăie în minarete
şi cum se zbate în chilia sa părintele duhovnic
dând binecuvântarea unei doamne cu pleoape violete
 
*
 
puhoi de zgomote se-aud vibrând ca nişte rapsodii
şi-atâtea zbateri  care ţin de taină şi de sacru
răzbesc din spatele acestor geamuri fără draperii
unde spectacolul vieţii se desfăşoară ca la teatru
 
*
 
încet-încet sucombă luminile-n fereşti
şi lumea toată se scufundă-n balta nopţii ca o broască
iar toate zgomotele astea se topesc în spaţii nefireşti
prin care ochiul nu mai poate să răzbească
 
*
 
doar în chilia sa de pustnic  părintele duhovnic
citind la candelă din cartea sfântă tainice versete
mai zvârle câte-un ochi întrebător către ceasornic
şi altul către nurii doamnei cu pleoape violete
*
 
 
 
noapte de septembrie
 
 
*
 
de-azi-noapte curg într-una lacrimi de cleştar
din cerul tulbure şi ud ca un burete
încât nici pipa nu mi-o pot aprinde din amnar
sau bea din vinul colorat în tente violete
 
*
pisica neagră toarce-n patul mare din odaie
lângă amanta mea găsită nu de mult pe internet
care n-a vrut să facă dragoste pe ploaie
nici să deguste vinul din carafa colorată-n violet
 
*
 
în casa asta c-o femeie mofturoasă şi-o pisică
mă  uit pe geamul dinspre stradă ca-n pustiu
şi mă cufund inexorabil într-un ocean de frică
de parc-aş fi-ntr-o criptă îngropat de viu
*
visam că-s înger şi plutesc desaupra zărilor încet
când m-a trezit subit mirosul de cafea şi de spaghete
şi-mbrăţişările amantei mele de pe internet
în mijlocul acestei dimineţi de toamnă reci şi violete
 
Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Articole Populare

To Top